Laurianul nu e un liceu, e o familie!

Arhiva autor

Pagini, pe blog liceu

Cel puțin două pagini pe care le-am conceput, au legătură cu trecutul: pagina ”In memoriam

si pagina ”Inapoi, în trecut”.

Vă invit să le vizionați. Le veți găsi si in meniul blogului.

 

prof. Elena Agachi


O văpaie cotropită de ALB – In memoriam prof. Cristian Markiewicz

12511847_10203910515403829_426560940_n

Ninge ca-n povești, Cristi, ninge plânset de povești!

Iți amintești, spuneai că laurienii prin asta se deosebesc de restul lumii, că pot traversa totul, și bine și rău, cu zâmbetul pe buze! Zâmbeam când ne trimiteau pe cap inspecții, zâmbeam când înghețam în sălile de clasă, zâmbeam când căram, elevi si profesori, bănci vechi în sediul nou, zâmbeam și făceam bancuri când nu mai aveam ce să spunem…

De la tine si de la dl. Tatarcan am priceput de ce Laurianul pe care atât l-ai iubit și pe care l-am iubit cu toții, e așa de special: pentru ZÂMBETUL ce transfigurează realitatea, o face să fie o ISTORIE, una vorbită și povestită!

Erai și eram cu toții mândri de poveștile tale, Cristi, erau spuse cu iubire! Veneam la muncă plini de iubire, ne supăram, iubind, ne revoltam, dar revolta noastră nu era plină de ură, ci de compasiune. De înțelegere. Iți amintești, eram cu toții puși pe șotii, pe râsu-plânsu, pe hai că o să fie bine cândva!

Acum sunt puțin fără glas și, mai cu seamă, mi-a cam pierit zâmbetul. Sigur că te-aș supăra dacă aș face asta!

Cu toți foștii tăi elevi cu care m-am văzut mi-am amintit cu drag de tine, Cristi, pare patetic, dar cum altfel să fim ASTĂZI? Patetici până la final și dâra aceea de lumina, pe care profesorii buni o lasă în urma lor, e văpaie în urma plecării tale!

O văpaie cotropită de ALB, de zâmbetul iernii , ce glumă bună, nu?

 

prof. Elena Agachi

12506540_10203910516163848_338857264_n

12483508_10203910518243900_1446507539_n

12476340_10203910518043895_318210021_n

12498655_10203910519403929_706964498_n

12527825_10203910518323902_1674692948_n

 

12516584_10203910516643860_755473635_n

12506562_10203910518283901_402403447_n

12512088_10203910515683836_121389697_n

 

Foto: Tudor Lupu

Preluare cu citarea surselor!

 

 


In memoriam: profesorul Cristian Markievicz

prof-markiewicz-cristian-fizica

Cu toată munca lor ingrată, profesorii sunt de invidiat: pe niciun stat de plată nu poate fi trecută enorma satisfacție pe care o au, atunci când poartă cu ei Lumina spre mințile copiilor !

Profesorii buni, adevărați, dotați pentru asta, profesorii care s-au născut cu talentul comunicării , dătătorii de revelații, ei sunt cei mai fericiți ! Pentru că, oricât de grea ar fi munca lor, oricât ar fi de puțină recompensa, inima lor mare bate un alt ritm, ritmul iubirii. Ei nu sunt doar profesioniști, ei nu sunt doar specialiști, doar mâna care pune nota, doar omul care vine la muncă, ei sunt cu totul altceva: sunt mintea DESCHISĂ spre toate întrebările, sunt INIMA bucuroasă de toate răspunsurile, chiar și de cele greșite, sunt SUFLETUL pus înaintea celorlalți, copii, părinți, colegi, suflet din care răsar tot felul de păsări cântătoare.

Un profesor bun, dispus la toate sacrificiile, e tot mai rar în lumea grăbită și deseori indiferentă în care (încă) mai trăim cu toții.

Un profesor regretat e un profesor bun. Cristian Markiewicz a fost un profesor bun. Veșnic surâzător, cu o glumă pentru fiecare, cu o inteligență ascuțită, cu har și cu iubire de copii. Am învățat de la el să nu luăm lucrurile grave în serios, să vedem și partea cealaltă a Poveștii, partea pozitivă, să TRĂIM, MAXIM, cât mai putem, indiferent ce! Cum să trăiesc, îmi spunea, dacă nu sunt fericit? De ce să mă păzesc încontinuu? De ce să trăiesc cu frustrări? Cât am de trăit, vreau să fiu fericit, liniștit, vreau să mă bucur de ce fac, de ai mei! Carpe diem!

Deseori se supăra pe noi, foștii lui elevi, apoi colegii lui de cancelarie: voi sunteți mai tineri, de ce nu luptați, de ce vă lăsați umiliți? A participat la toate mișcările noastre de protest, împotriva tăierii salariilor, pentru o viață demnă. Oriunde era ceva de făcut, el era întotdeauna cu noi! Cristian nu a stat pe margine niciodată, nu s-a lăsat umilit, așa ne-a învățat și pe noi și, dacă nu acesta e rolul pedagogic prin excelență, atunci care este?

Laurianul e tot mai sărac. Se schimbă generațiile. Mulți dintre profesorii lui de rezistență nu mai apucă pensia și asta e foarte trist: ard prea repede, se consumă prea repede. Când suferi pentru că-ți pasă, suferința devine obișnuință și roade, aduce boala.

Cu toate acestea, Laurianul va ști și va putea să continue, să strălucească! De acolo de Sus, Stele înlăcrimate și pline de iubire sclipesc pentru noi!

Drum cu Lumină, Marku! Vei rămâne, alături de ceilalți colegi ai noștri plecați prea devreme, un punct strălucitor pe harta inimii noastre!

 

prof. Elena Agachi

”Laurianul este in doliu.
Nu pot să gândesc, nu pot să scriu….
Avea atâtea proiecte, atâtea motive să trăiască…
Noi toți aveam nevoie de el..
Stimate coleg, prieten, adevărat mentor, Cristian Markiewicz rămâi in sufletele noastre cu povețele și pildele de viață oferite, cu energia si harul omenescului multiplicate de câte ori era nevoie, cu talentul si distincția persoanei inteligente și înțelepte, cu toate momentele în care ai fot prezent!
Rămâi….
Este doliu in Laurian, durere în sufletele noatre! Nu te vom uita!
Neputincioși, ne rugăm! Să te odihnești in pace!”

prof. Ana – Gabriela Tanasă

”Trecerea fizică a profesorului Cristian Markiewicz într-o altă dimensiune, într-o altă stare (bacoviană) a materiei, mi-a provocat o muțenie tristă… Nu pot găsi ”cuvinte potrivite”, care, iată, stau alături și tac! Tac amintiri într-o lentoare a clipei, dacă le rostesc nu au ”efect cuantic”, nu inversează cunoscutul sens (implacabil) ”al acelor de ceasornic”… Nu poate fi evocat așa, dintr-o dată, cum am aflat că i-a fost plecarea, un om de o excepțională capacitate de a-ți fi prieten! O lumînare într-o deschidere de fereastră rămîne vehiculul ideal, coborînd planul înclinat al unor amintiri…”

Dumitru Agachi, fost elev Laurian

Galerie foto, sursa: blog Laurian; pagina de Facebook a prof. Cristian Markiewicz (https://www.facebook.com/cristian.markiewicz?fref=ts ), arhive personale.

ilcu gladiola

(Ilcu Gladiola)

zala silvia

(Zala Silvia)

10952261_10152956550771832_7318063069986649796_n

(Elena Agachi)

cucu flavius

(Cucu Flavius)

diana prisacariu

(Diana Prisacariu)

EA

(Elena Agachi)

mark

promotia-94

p1010809

marcu-si-max

(Arhiva personală Cristian Markiewicz)

IMG_9970

(Elena Agachi)

ana

(Ana -Gabriela Tanasă)

cristian

(arhiva Cristian Markiewicz)

diana pascariu

(Diana Prisacariu)

ana2

(Ana-Gabriela Tanasă)

 

In atenția mass media: reproducere cu preluarea sursei! Mulțumim!


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 357 de alți urmăritori