Laurianul nu e un liceu, e o familie!

Ultimele

In memoriam Dumitru Tiganiuc

Dacă n-ar fi…
Dacă n-ar fi poeții,

n-ar avea cine surîde cînd

ceilalți rîd cu desfătare,
cînd rîd cu nemiluita;
n-ar avea cine rămîne mai
trist decît tristețea unui copil
lipsit de mamă;
n-ar avea cine privi în
abecedarul celor mai simple
cuvinte
și în atlasul celui mai frumos
cer, cu nourii lui cu tot,
ca o avalanșă de flori de măr
revărsată din mîinile celor care
colindă;
n-ar vedea nimeni cel mai frumos
răsărit de soare ca o
pictură
pe care doar ei o pot desena
în cuvinte;
poetul de n-ar fi fost
nu aș fi știut ce delicat se poate vorbi în limba română
la un pahar de vin galben ca
o toamnă de mesteceni…
Foto si text de Dumitru Agachi, absolvent” AT Laurian”
Anunțuri

Cancelaria din Cer – in memoriam: prof. Adriana Daniliuc

prof-daniliuc-adriana-engleza

Treptat, dar sigur, cu o precizie de invidiat, Laurianul pe care generația mea l-a cunoscut se mută la Cer!

După șocul pe care ni l-a produs dispariția timpurie a profesorului Cristian Markiewicz, aflăm, iată că nu mai este printre noi îndrăgita profesoară de limba engleză, doamna Adriana Daniliuc.

Mi-e tot mai greu, pentru că este intens dureros, să scriu, în condițiile acestea tragice, vorbe despre colegii mei care au plecat! Cuvintele sunt făra putere ca să exprime durerea, dragul, părerea de rau, iubirea, în fond, pe care am avut-o pentru ei! 

Suntem, deseori, prea grăbiți și poate egocentrici! Dar dispariția unui coleg ne apropie parca mai mult de el, e o ciudată compensare târzie, moartea unui om drag!

Adriana Daniliuc a fost un spirit viu, puternic, plin de viață și de voința de a trăi frumos, de a păstra din viață doar ce e bun si folositor, de a uita tot ce nu este așa!

Imediat după ce s-a pensionat, ne-am întâlnit și am întrebat-o de ce nu mai vine să țină ore, pentru că legea permitea „tinerilor pensionari”, cum ne place să-i numim, să țina timp de încă un an sau doi, ore! E nevoie de experiența lor!

Mi-a spus că VREA SA TRAIASCA SI PENTRU EA PUȚIN! Și eu am dat neîncrezătoare din cap, dar acum înteleg că a avut dreptate!

Profesorul nu prea trăiește pentru el, el arde, toată viața lui, pentru copii! Deseori, copiii nu înțeleg câtă zbatere e in inima profesorului, îl judecă greșit! Apoi, maturi fiind, încep să-și amintească! Uneori prea târziu!

Numai imagini frumoase a lăsat („dâra de lumina” de care am vorbit de atâtea ori aici!) profesoara Adriana Daniliuc! Am numai amintiri plăcute cu domnia sa!

Avea un dezvoltat simț al umorului și nu punea la inimă nimic din ce putea sa umbrească! Doar Iubire!

Cum bine am mai spus in atâtea rânduri, profesorii nu mai apucă sau nu mai ramân mult timp să trăiască la pensie! E prețul pe care ei îl plătesc pentru o viața plină de griji și de stress.

Aș dori acum să vă spun că , dacă aveți profesori pe care-i iubiți, SPUNETI-LE ASTA!!! Aratați-le asta, IN TIMPUL VIETII LOR! E atât de important!

Drum cu Lumină, Adriana, Cancelaria din Cer e tot mai plină, din pacate!…

prof. Elena Agachi

adriana

Sursa foto: blogul liceului.