Laurianul nu e un liceu, e o familie!

Absolvenții: promoția 1994

6 iunie 2014 – o frumoasa reintalnire dupa 20 de ani

 

 

10453038_10201205748865879_7616433612844629760_o

Ziua in care am revenit la liceu sa ne revedem profesorii si colegii a fost o zi a emotiilor-bucuria si recunostinta s-au impletit cu tristetea. Au fost zambete, imbratisari, dar au fost si multe lacrimi.
Familia „Laurian”-ului isi lua ramas bun de la unul dintre profesorii sai minunati, domnul Constantin Manolache. Domnul profesor ne promisese ca va veni la intalnirea cu noi si era bucuros ca ne vom revedea. Era un om ce isi respecta promisiunile si asa a facut si acum. Nu a stat foarte mult. S-a oprit in fata liceului pentru cateva momente si ne-a salutat pe toti, apoi a plecat spre o alta intalnire, mult mai importanta-intalnirea cu eternitatea.

Faptul ca am fost impreuna ne-a ajutat pe toti (profesori, elevi, fosti elevi) sa trecem prin aceste clipe de mare tristete.
Directorii si profesorii ne-au primit cu multa caldura si au incercat sa-si ascunda lacrimile in fata noastra. Inca o data au pus nevoile noastre mai presus de ale lor: nu voiau sa ne umbreasca bucuria revederii…

La ora 11 au sosit colegii si profesorii in aula. Imbratisari, pupaturi, zambete…
Am aflat apoi istoria steagului liceului si l-am vazut inaltandu-se. Ne-am simtit inca o data mandri de liceul nostru, mandri ca am fost elevi ai unei scoli cu o bogata istorie si traditie.

1973728_10201205750625923_3495781534440768713_o
Am vizitat apoi cladirea noua a liceului. Am trecut prin sala de sport si pe la teren, dar nu avea nimeni echipamentul adecvat pentru ora de educatie fizica si ne-am intors in aula. A sunat din nou clopotelul. Doamna si domnul director ne-au vorbit despre „Laurian”-ul de ieri si despre cel de acum. Ne-am amintit si despre profesorii nostri plecati in vesnicie-domnul Stefan Apetrei, doamna Emilia Ureche, domnul Boris Mintianski si domnul Constantin Manolache- si am tinut un moment de reculegere in memoria lor. S-a strigat din nou catalogul. Au fost si cativa absenti. Unii aveau scutire : ) Fiecare a spus cate ceva despre el, dar au ramas multe de povestit ” dupa”…

10293595_10201205763066234_3557845284202198086_o

10380103_10201205805947306_7038607745159067734_o

 

1270770_10201205869348891_4865797217209502115_o

 

10269296_10201205727505345_991526820335667175_o

10368353_10201205832787977_2398260596738370379_o (1)

1899798_10201205839108135_6488709649489223575_o

10387104_10201205878469119_1213546057961677286_o
Am trecut si prin clase si ne-am asezat in banci. Unii si-au facut curaj si au iesit si la tabla. Nu s-au pus note. Mediile erau deja incheiate. ( Norocul nostru!)
Am continuat discutiile la restaurant, dar n-am reusit sa ne spunem chiar totul. Am mai pastrat cate ceva si pentru urmatoarea intalnire…

10359001_10201205873348991_7049357861277158617_o

1537590_10201205757506095_6223591049125225929_o
Pentru ca ne-au fost profesori, ne-au daruit din sufletele lor, ne-au invatat sa recunoastem si sa respectam valorile, sa ne ghidam in viata dupa principii sanatoase, le multumim.

Irina Pascaru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s