Laurianul nu e un liceu, e o familie!

Minunile ştiinţei, ştiinţa de a face minuni la şcoala de vară 2013 în Laurian

_DSC0935

Proiectul ‚,Minunile științei în spaţiul multilingvistic european”, desfăşurat la Colegiul Naţional ”A.T. Laurian” Botoşani  în perioada august-decembrie 2013, răspunde cu prisosinţă necesităţii şcolii româneşti în general şi a colegiului nostru în special de a-i atrage pe elevi înspre disciplinele exacte specifice profilelor reale, numite în continuare ştiinţe. Autorii proiectului au plecat în conceperea acestuia de la un număr de premise cărora activităţile desfăşurate le-au oferit o gamă largă de argumente.

De ce ar fi interesaţi elevii de studierea ştiinţelor la început de secol XXI ?

Lumea înalt tehnologizată în care trăim pare că aruncă întrebarea-cheie a proiectului în derizoriu. Şi totuşi, de la nivelul elevilor de clasa a VII-a care încep să studieze chimia până la cei de clasa a XI-a aflaţi de mult în situaţia de a studia diverse ştiinţe la profilele reale, răspunsul nu mai pare atât de evident. Echipa de proiect a oferit răspunsuri multiple şi variate întrebării de mai sus şi astfel elevii au experimentat ei înşişi pe echipe diverse fenomene cu largă aplicabilitate în viaţa reală. Mai mult, elevii implicaţi în proiect au vizitat la Iaşi şi Suceava prestigioasele facultăţi de fizică şi chimie, unde li s-au prezentat atât laboratoare echipate cu aparatură de ultimă generaţie şi experimente live, cât şi ofertele educaţionale ale acestor facultăţi. Astfel, elevii noştri au aflat că studiind diverse ştiinţe pot avea în viitor locuri de muncă înalt valorizate de societate şi că pot urma un parcurs profesional mai mult decât satisfăcător, atât în România cât şi în alte ţări. De asemenea, la marea majoritate a activităţilor derulate în cadrul proiectului elevii au putut să constate că ştiinţele şi lucrul în echipă sunt perfect compatibile, motiv pentru care s-a pus accent pe sudarea echipelor, comunicare, sarcini de grup şi consolidarea spiritului de echipă. Nu în ultimul rând, în cadrul vizitelor la diverse muzee ale ştiinţelor în octombrie şi în special în celebrul „Palat al minunilor” de la Budapesta participanții la proiect au descoperit vasta aplicabilitate practică a diverselor ştiinţe şi s-au lăsat cuceriţi de interactivitatea ce caracterizează un muzeu al științelor în secolul XXI.

Studiul ştiinţelor presupune muncă în echipă

Din perspectiva profesorului însărcinat cu activităţile din proiect menite să coaguleze rapid spiritul de echipă pot depune mărturie că elevii noştri au ales să coopereze pentru realizarea tuturor sarcinilor încredinţate într-un mod eficient, dar şi amuzant în acelaşi timp. De ce ? Pentru că au beneficiat timp de câteva zile de activităţi concepute în acest scop. Astfel, deşi echipele au fost formate din elevi de la clasa a VII-a până la clasa a XI-a, exercițiile de autodezvăluire,  de comunicare şi de dezvoltare personală au făcut rapid ca majoritatea barierelor invizibile dintre elevi să devină permisive, iar aceştia să se bucure de rezultatele imediate ale colaborării şi comunicării eficiente. În consecinţă, activităţile propriu-zise de fizică, chimie, biologie s-au desfășurat în mod atractiv, sarcinile de grup au fost îndeplinite zilnic fără probleme, iar elevii noştri au conştientizat faptul că nici o realizare umană remarcabilă nu se înfăptuieşte în izolare şi că fără comunicare şi spirit de echipă rezultatele obţinute sunt modeste. Mai mult, când o anumită echipă studiază un fenomen, specializarea diferită a membrilor necesită o contrabalansare în direcţia comunicării eficiente şi cooperării pentru obţinerea unui rezultat notabil.

Activităţile de „team –building”, cruciale pentru dezvoltarea spiritului de echipă

Fie că ne referim la echipe ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei firme de succes, la echipe de fotbal sau la echipe de elevi ce primesc o sarcină de grup, dezvoltarea a ceea ce se numeşte spirit de echipă este crucială pentru realizarea cu succes a obiectivului. Acest lucru s-a întâmplat cu elevii participanţi la proiectul    „Minunile ştiinţei în spaţiul multilingvistic european” deoarece autorii acestuia şi-au propus din start ca activităţile şcolii de vară din ultima decadă a lunii august 2013 să se desfăşoare în cadrul unor echipe bine sudate într-un timp foarte scurt. Elevii au fost încurajaţi să transforme diferențele dintre ei din provocări sau puncte slabe în atu-uri/ puncte forte. Cum? Învăţând să celebreze diversitatea cu tot ce are aceasta de oferit. Prin urmare, din grupuri eterogene în care diferenţele erau mult mai numeroase decât trăsăturile comune am facilitat trecerea la echipe ale căror membri se cunosc, se apreciază, sunt doritori să colaboreze şi sunt deschişi spre puncte alternative de vedere.

Cunoaşterea de sine şi stima de sine converg spre atingerea succesului

Una dintre activităţile de autocunoaştere care s-au bucurat de succes în rândul elevilor a fost „Ferestrele sinelui”. În cadrul acesteia tinerii au aflat că proiectează în grupul în care activează o anumită imagine de sine, strâns legată de stima de sine. Pe de altă parte, elevii au aflat că există nivele ale sinelui propriu de care nici ei înşişi nu sunt conştienţi, dar care se pot revela în grup. Mai mult, au conştientizat faptul că există în fiecare dintre ei un potenţial latent ascuns lor înşişi, câteodată şi celorlalţi, o adevărată mină de aur pe care o pot explora împreună cu cei care îi formează în şcoală – profesorii – atunci când aceştia ştiu să identifice şi să pună în valoare ceea ce pentru mulţi zace ascuns. Care este legătura cu ştiinţele? Faptul că pentru a le studia cu succes este necesar ca în şcoală să prezentăm științele într-o manieră care să îi atragă pe elevi, dar mai ales care să le pună în valoare potenţialul imens pe care îl au. Este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea zilelor şcolii de vară, în care fiecare elev şi-a găsit locul din care putea să contribuie semnificativ la succesul activităţii pe care o desfăşura. Studierea cu succes a ştiinţelor este una dintre căile eficiente prin care şcoala şi comunitatea pentru care îi pregătim pe elevi pot să conlucreze pentru inserția socială viitoare a educabililor.

Concluzii

Studiul ştiinţelor poate fi şi trebuie încurajat la începutul secolului XXI, ceea ce proiectul „Minunile ştiinţei în spaţiul multilingvistic european” a făcut într-un mod remarcabil, eficient şi atractiv pentru elevi. Schimbarea modelului actual de predare a ştiinţelor în România, în Botoşani şi în Laurian nu poate decât să beneficieze de pe urma încurajării spiritului ludic al elevilor precum şi al profesorilor. Nu în ultimul rând, studierea cu succes a ştiinţelor se realizează cu elevi care îşi cunosc potenţialul, pot lucra în echipă, se respectă pe sine şi pe ceilalți şi celebrează diversitatea în toată splendoarea ei.

Prof. Ionela Iacob

 

 

…Și așa a și fost…

                Încă de la început, ideea acestui proiect ne-a atras atenţia, nouă, iubitorilor de ştiinţe. Totul părea a fi o provocare, o oportunitate de a ne verifica și îmbogăți cunoștințele, de a ne evidenția creativitatea și imaginația și nu în cele din urmă, o şansă de a ne solidifica spiritul de echipă și siguranța de sine.

                Domeniile alese : fizică, chimie, biologie, istorie, comunicare, informatică  au fost pe placul tuturor, fiecare regăsindu-şi pasiunile în cele mai multe dintre ele. Competițiile si jocurile desfășurate implicau activități de documentare, de asamblare, de comunicare şi de cunoaştere, lucruri care ne-au captivat atenţia repede şi care ne-au scos la iveală spiritul competitiv.

                Unul dintre cele mai mult așteptate momente  era cel  al experimentelor, căci demonstrând, explicând și creând și noi la rândul nostru,  s-a dovedit a fi o foarte bună  metodă de înţelegere a unor aspecte din mediul înconjurător, din viață. Astfel,  acum, când ne întâlnim cu situații asemănătoare, chiar şi la orele de clasă, simţim că putem explica mult mai uşor  fenomenele sau procesele respective, noi deja fiind oficiali cunoscători de cauză.

                Pe lângă activităţile din cadrul liceului, am organizat şi numeroase excursii care ne-au dinamizat activitatea şi care ne-au deschis ochii asupra unor altor perspective. Cea mai deosebită  dintre toate a fost excursia din Budapesta, aici având o frumoasă şansă de a vedea lucruri de-a dreptul uimitoare, lucruri  de a căror existenţă nici nu eram conştienţi. Renumitul “Palat al minunilor”  a fost cel care a reuşit să ne lase cu gurile căscate, să  ne convingă că imposibilul  chiar poate deveni posibil. Toate acele invenţii spectaculoase şi jocuri ne-a incitat de-a dreptul curiozitatea. Chiar şi profesorii îndrumători au fost  surprinşi de unele dintre ele, încercând să  ni le explice cât mai aprofundat.

               Totodată, aceasta excursie a fost si o dovadă a bunei înţelegeri între noi, atât ca elevi cât şi ca elevi-profesori. Cu toţii  am trecut dincolo de aparenţe, ne-am împrietenit repede, am colaborat şi ne-am ajutat în diverse situaţii. Datorită felului nostru de a fi, cât şi a structurii activităţilor, pot spune că am reuşit să oferim credibilitate  cuvântului “altfel” din sintagma “să învăţăm altfel”, întregul proiect îmbinând perfect  distracţia cu învăţatul.

              Acum, simţim uşor-uşor cum ne îndreptăm spre finalul acestui proiect, lucru care ne face să medităm asupra a tot ceea ce-am realizat in decursul lui. Privind  astfel în urmă, putem  să  ne bucurăm cu adevărat de marea familie în care am păşit şi alături de care am reuşit să petrecem  atâtea clipe minunate, clipe de neuitat. Cel mai frumos final, e acela că noi am fost, suntem şi vom rămâne un grup unit, un grup debordând de  optimism, ce  speră ca şi în viitor  să se mai ivească oportunităţi de a participa la astfel de  proiecte.

Știința nu are limite… sau vârstă

Poate cea mai dorită și mult așteptată activitate a școlii de vară lauriene a fost această expediție la Budapesta. Și cum altcumva eroii noștri ar putea să pună în practică multitudinea de cunoștințe acumulate în decursul verii decât în cadrul unui muzeu al științelor. Poate părea bizar faptul că am pornit în căutarea științei în cadrul unui mall, dar știți cum se spune: Adevăratele surprize sunt cele neașteptate. Acest muzeu al științelor a readus în mijlocul tinerilor exploratori o dorință frenetică de cunoaștere și de a experimenta. Și din nou, poate faptul că eram într-un mall ar fi diminuat solemnitudinea expediției, însă nu ne-am lăsat cuprinși de scepticism. Și astfel am purces la construit și nu numai…

Poate mulți percep fizica precum un amalgam de formule și de concepte greu de pătruns, dar vă vom oferi un sfat: atâta timp cât veți experimenta, fizica nu va mai reprezenta o nebuloasă de legi și teorii. Electricitate, optică, mecanică, toate aceste ramuri ale fizicii au fost îmbinate cu succes într-o serie de jocuri-experiment. Primii pași care ne-au purtat în acea încăpere au fost însoțiți de o stranie curiozitate. Nu a durat mult până ce  inventivitatea și cunoștințele  ne-au fost scoase la iveala și puse la mari încercări. Agățat pe un  perete, un drăguț joculeț  în formă de tablou ne făcea cu ochiul.  Acesta ne provoca să-i mutăm piesele astfel încât să potrivim toate drumurile corect. Simplist ar spune unii, însă chiar deloc. El e asemenea acelor jocuri vechi cu tăblițe mici în care mutai piesele pentru a obține o imagine, dar te blocai la ultimele 5 piese. Aici, la sfârșitul acestuia, traseele realizate corect se aprindeau în diverse culori. Trecând mai departe avem ceva și pentru iubitorii de electricitate. Ce-ați zice să construim un circuit? În interiorul unei  mese cu vitrină se aflau diferite elemente de circuit care puteau fi conectate după placul și logica fiecăruia. Cine voia să aprindă un bec sau să pornească o sonerie, trebuia să fie foarte atent la cum și ce conectează, altfel putea da greș.

Să presupunem că sunteți tentați a vă face unele modificări ale aspectului fizic, apelând astfel la operații estetice. Următorul experiment s-ar putea să vă amuze și chiar să vă influențeze părerea asupra unei schimbări fizice. Singurele materiale sunt cateva fâșii egale de sticlă, poziționate la distanțe egale, astfel dând impresia unei oglinzi incomplete. Ne mai trebuie doi șoareci de laborator și putem considera gata această încercare experimentală de a ne schimba înfățișarea. Cei doi ,,candidați” se poziționează de o parte și de alta a așa-zisei oglinzi și observăm. Prin intercalarea de spații libere între fâșiile de sticlă fiecare dintre cei doi voluntari va observa cum o altă înfățișare este constituită din părți ale feței unuia cu alte componente faciale ale celuilalt. Interesant este cum îți admiri ochii dar observi că această gură sau nasul nu îți aparțin. Sau pentru cei pasionați de SF-uri… cum ar fi să fiți Superman pentru o zi, sau cel puțin pentru șaizeci de secunde? Ei bine, fizica poate interveni în acest domeniu. Priviți cum, o oglindă poziționată pe lungime este intercalată de o parte și de alta de către unul dintre picioare. Ridicați membrul poziționat în fața oglinzii et voilá! Veți avea falsa impresie că levitați prin simplul fapt că reflexia piciorului poziționat în fața oglinzii ar fi celălalt picior. Și acum facem trimitere la un vechi obicei african, dansul ploii. Priviți insistent, timp de un minut, mișcarea circulară a unui disc circular. Apoi, îndreptați privirea către o poză a unui cer senin. Pur și simplu veți avea strania senzație că stropi de ploaie vă lovesc în plin. Să nu uităm și labirintul de oglinzi… S-ar putea să nu găsiți ieșirea atât de ușor….

Însă ce ziceți de un joc cu mingea… Dar de această dată s-ar putea ca abilitățile voastre fizice să fie suprasolicitate, mai ales că veți juca în timp ce vă veți învârti. Experimentul următor vă va amuza; aveți nevoie de șase subiecți și de un mecanism în formă de cutie hexagonală ce execută o mișcare de rotație uniformă… Voluntarii vor încerca să paseze mingea de la unul la altul în timp ce cutia se va roti și se va roti până se va opri… S-ar putea să vă dea oareșicare dificultăți schimbările de traiectorie produse de mișcarea continuă a dispozitivului… Dar insistați, calculați, și s-ar putea să nimeriți ținta. Și acum vă propun, după un joc cu mingea, o tură cu scrânciobul, dar veți avea nevoie de un partener. Două scrânciobe sunt interconectate prin intermediul unui stâlp. Rugați-vă partenerul să stea nemișcat în timp ce dumneavoastră începeți a vă lua avânt… veți observa că forța cu care împingeți leagănul este aplicată și celuilalt, doar că acesta se deplasează în sens invers. Când obosiți, schimbați rolurile.

Mai țineți minte jocurile copilăriei cu renumitele titirezuri, pe care le lansați în arena pentru lupta? Ei bine, vă propun ceva la fel de tare: aruncați câte o monedă în această deosebită  arenă  ce are formă de pâlnie și veți obseva că monedele se învârt foarte rapid, coborând treptat spre gâtul pâlniei. Interesant este faptul că de la pornire până în ultima clipă, monedele se deplasează doar pe cant, ajungând ca în interiorul gâtului arenei să se învârtă chiar pe orizontală. Dacă v-a plăcut, vă putem recomanda să treceți și pe la platforma ce se învârte asemenea unui disc cu muzică. Aici, ne vom juca cu obiecte care se învârt simultan. Luând câteva discuri de sticlă mai mici, le ținem ușor deasupra plăcii, dar totuși în contact cu aceasta… La scurt timp, dându-le drumul, observăm că acestea capătă atât viteza, dar și  direcția și sensul mișcării plăcii de pe masă. Mișcarea lor are să încetinească odată cu cea a plăcii, la un moment dat ele ajungând să-și piardă echilibrul.

Daca vrei să te destinzi un pic poți încerca un joc bazat pe echilibru. Acesta este alcătuit dintr-o platformă în formă de cutie hexagonală ce conținea în ea o mingiuță pierdută într-un labirint. Mingea trebuia adusă în centrul labirintului, acest lucru realizându-se în felul următor: te urcai  pe acea platformă și te balansai ușor pe o parte sau pe cealaltă . Astfel, cutia  se  înclina conform mișcării tale, iar mingiuța aluneca  și ea în direcția aleasă de tine. Dacă vrei să încerci și tu jocul acesta… nu trebuie să stai la coadă, poți încerca între timp ceva foarte asemănător: pe un panou găurit din lemn, se află un suport în formă de cerc, cu o bilă înăuntrul lui. Bila trebuie transportată în acel suport până în partea de sus a panoului, fără ca aceasta să alunece în una din găurile suprafeței. Jocul implică o bună coordonare și multă răbdare, suportul cu bila fiind susținut de către două frânghii pe care tu trebuia să le mânuiești cu dexteritate.

Învăluiți de bucuria noilor descoperiri… nu am acordat importanță camerelor de supravegheat care stăteau cu ochii pe noi. Însă, am constatat cu surprindere că nu doar ele ne urmăreau… ci și două statuete ciudate. Tabloul care le conținea părea a fi unul dintre cele mai interesante, deoarece mergând prin încăpere observai mereu altceva. Prima statuetă era sculptată în relief, pe când a doua era sculptată și adâncită în perete. Mergând pe lângă tablou, puteai observa la un moment dat aceeași figură, cu exact aceleași detalii. Dar cum, dacă erau fix opus construite? Privind perpendicular pe tablou, diferențele dintre cele două statui nu mai erau deloc  sesizabile.

Poate vi se poate părea puțin trăsnit și, de ce nu, copilăresc, dar să ne aducem aminte că lucrurile complexe pornesc de la cele simple. Vă sfătuim să îmbinați distracția cu utilul și știința și veți obține un vector orientat spre cunoaștere cu originea în curiozitate și cu mărimea egală cu bucuria unui experiment reușit. Vă tentează? Și, precum ne spune și Edward A. Murphy, ,,Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut. Dar este imposibil de aflat care sunt acestea.”. Vă provocăm să cunoașteți și să experimentați.

Ana-Maria Bădiliță, elevă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s