Laurianul nu e un liceu, e o familie!

Personalități, nu vedete!

        Cred că mulți ne dorim să devenim cunoscuți. Dar, în goana după ” vedetism”,  pierdem   din vedere lucruri foarte importante: muncă, dăruire, perseverență, seriozitate.  Acestea sunt doar câteva calități care formează un om și conturează o personalitate.

      O personalitate de prim rang  este domnul profesor Vania Atudorei, fost elev al liceului A.T. Laurian.

Cine este Vania Atudorei?

Vania Atudorei s-a născut pe 9 decembrie 1953, la Botoșani. În anul 1978 a absolvit Universitatea din Iași, specialitatea Biologie Medicala. Face stagii la Universitatea din Chișinău și la Universitatea ”Friedrich Schiller” din Jena.

După o scurta carieră didactică, devine cercetator-biolog la Institutul de cercetari științifice din Iași (1979), apoi lucrează ca biolog la Fabrica de medicamente Terapia din Cluj. Din 1981 devine șef al Laboratorului de Microbiologie Farmaceutică din  Cluj  Napoca, fiind, totodată, membru al Uniunii Societăților de Științe Medicale și al Asociației Oamenilor de Știință din Romania. Între anii 1990 si 1992 lucrează la Oficiul Protecției Apelor și Naturii din Cantonul Jura, Elveția (unde elaborează o nouă metodă de analiză a poluării apelor) și la Laboratorul de Microbiologie al Spitalului din Delemont. În 1992 emigrează în Canada. După o scurta ședere la Quebec, se stabilește la Montreal. Între 1993 și 1996 a fost directorul Departamentului de microbiologie al Companiei farmaceutice ”Biopharm”.  În prezent este directorul general al Companiei Farmaceutice ”Sterigen” , predă la două colegii, unul în Montreal și unul în Ontario și  este consultant al ACDI (Agence Canadienne de Developpement International).

 A.S.– Majoritatea  elevilor din Laurian își petrec mai mult decât cele 6 ore de curs în liceu, ocupați cu diverse activități.De aceea, noi îi spunem „Laurianul nostru”. Vă rugăm, domnule Vania Atudorei să ne spuneți câteva cuvinte despre „Laurianul dumneavoastră”  și rolul  care l-a avut în formarea ca om și ca om de știință.

V.A.- Laurianul meu a fost Laurianul anilor ’70 și pentru mine era cel mai frumos edificiu din orașul în care m-am nascut, Botoșani. Aula Liceului era pentru mine ca un Templu, Zeii erau profesorii, iar eu învățăcelul care dorea ca într-o zi să fie ca și ei. Acolo aveam să o întîlnesc și să o cunosc pe viitoarea mea soție și mama copiilor mei. Liceul mi-a dat, pot spune,  și viitoarea profesiune și viitoarea familie , adică totul !
Dorința mea era ca într-o zi să mă întorc aici ca profesor, iar elevii mei să fie olimpici naționali și internaționali.
Și incredibil, această dorință  s-a împlinit chiar în anii de Liceu pentru că am și fost acolo profesor ca … elev.
Eram în clasa a XII-a iar una dintre profesoarele de  Biologie , doamna Tabita Nevingloschi fiind în concediu medical nu avea cine să o înlocuiască. Atunci ea s-a dus la directorul Liceului, d-l Vâlceanu și i-a spus că dat fiind că eu luasem Premii la olimpiadele de Biologie și aveam să merg la Universitate să studiez Biologia, să facem și să îndrăznim ceva ce nu se făcuse niciodată. Adică să o înlocuiesc eu și să dau cursuri la clasele a XII-a și a XI-a. Zis și făcut, la început elevii m-au privit cu neîncredere apoi timp de aproape 1 lună am dat lecții de Biologie la colegii mei în mod oficial.
Câtă încredere și ce vederi progresiste avea și direcțiunea Liceului și profesorii în urmă cu peste 40 de ani.
Cum să nu fii mândru și cum să nu faci tot ce se poate ca să  fii la înălțimea așteptărilor când aveai șansa și privilegiul să fii elevul unei asemenea școli excepționale fondate în anul Unirii Principatelor, în anul în care s-a nascut România ?
Am intrebat-o odata pe fosta mea profesoara de Biologie doamna Ștefania Focsa : ,, Cum se face că dvs. sunteți singura profesoară pe care am avut-o în toți acești ani de Liceu tot timpul ?,,
Mi-a făcut o destainuire care m-a emoționat : ,, Păi la începutul anului școlar când se repartizau clasele eu ceream clasa lui Vania, mi se părea normal să nu intrerup evoluția unui viitor biolog pasionat care știa de la vârsta de 10 ani că va studia și lucra în acest domeniu…,,
Eram ,, șeful,, clasei, publicam articole în Revista Liceului, aveam uniforma și matricola pe care o păstrez și azi , eram fericit că sunt elev la ,,Laurian,, deși celălat Liceu , Eminescu,, era la numai 5 minute de unde locuiam. Eram nerăbdător nu să se termine școala ci să se termine vacanța și să revin printre colegi și profesori. Aveam două locuri preferate : Biblioteca și Laboratorul de Biologie in care udam florile, curățam acvariile, și admiram colecțiile de plante și animale. Cei 4 ani de Liceu au fost decisivi pentru formarea mea umană și profesională, Liceul mi-a dat solida cultura generală și științifică , dorința de depășire, și aripi care m-au purtat în multe departări frumoase care continuă și astăzi deoarece în ianuarie voi fi  în Panama iar în aprilie în Hawai.

A.S.– Să facem un exercițiu de imaginație.În calitatea dumneavoastră de cadru universitar ați fost ales să țineți câteva prelegeri cu tema „Educație,școală, familie” în Europa. Ați ales România, Botoșani și bineînțeles Laurianul. Ce sfaturi ați da elevilor, profesorilor, părinților?

V.A.- Elevilor să învețe în primul rând cel puțin  2 limbi de circulație internaționalaă pentru ca astfel să li se deschidă perspective planetare . Să participe la Olimpiadele școlare  locale, județene, naționale și internaționale chiar dacă nu iau premii, dar importantă este dorința de participare și experiența acumulată. Să profite de competențele profesorilor lor și să nu se sfiască să le pună întrebări și să acumuleze cât mai multe cunoștințe. Să fie curioși , să exploreze și să descopere, să nu lase nici un cuvânt neînțeles și să își pună mereu întrebări pentru a înțelege. Să nu irosească timpul și să își selecționeze bine anturajul și prietenii. Să profite de viața culturală a Botoșanilor și să fie mândri și motivați de acest minunat colț de Românie. Să își amintească de un dicton francez : ,, L’Impossible ce n’est pas un mot français,, – parafrazat : ,, Imposibilul nu face parte din vocabularul meu,,. Dacă vrei, și ești tenace, perseverent și hotărât , poți. Și să nu uite că cei patru ani de Liceu reprezintă cel mai frumos capitol al Vieții. Iar când spunem că nu am facut ceva fiindcă nu am avut timp,  să ne amintim că de fapt  nu timpul ne lipsește ci noi îi lipsim lui.
Profesorilor să fie cât mai apropiați de elevi și să nu se limiteze numai la orele de Curs, să facă și activități extrașcolare, vizite și excursii de studii în țară și în străinătate , să invite specialiști conferențiari, să contacteze Licee din alte țări și să facă înfrățiri și schimburi internaționale care sunt benefice pentru ambele părți. Să încerce să dea unele cursuri chiar în franceză, sau engleză, sau o altă limbă de circulație internațională,  dacă e posibil. Îmi amintesc de o excursie făcută cu Liceul la Cluj-Napoca cu doamna profesor Ciobanu de matematică și doamna Popescu de Geografie când am vizitat centrul de Informatică al Universității Babeș-Bolyai si am văzut primul calculator, celebra Grădina Botanică și am fost la primul spectacol de Operă din viața mea – Boema de Puccini, fară să știu că peste ani voi locui și voi lucra la Cluj-Napoca la Uzina de medicamante ,, Terapia,, ca microbiolog sef de Laborator de control al medicamentelor vreme de 10 ani, pâna la plecarea mea din România în 1989 și ca voi prezenta spectacole pe scena Operei din Cluj.
Părinților să colaboreze cu Liceul și să fie generoși cu cheltuielile legate de cumpararea de cărți, cu vizionarea de spectacole la Teatru, cu Concertele Filarmonicii și ale Rapsozilor, cu excursiile de studii. Și mai ales să nu îi influențeze și să îi forțeze pe copiii lor elevi în cariera pe care ei și-o doresc, deoarece ideal în viața e să faci o profesiune care îți place și pe care o iubești, de care esti interesat și pasionat. Personal mi-am dorit ca fiul meu Daniel ( care de altfel a și studiat Biochimia și a lucrat într-o companie farmaceutică ) și fiica mea Cristina,  să facă o carieră în știința, ca tatăl și mama lor farmacistă, și ea fostă elevă a Liceului Laurian,, dar astăzi amândoi lucrează în domeniul Justiției.

Vania Atudorei, profesor emerit, Montreal – Canada, 14 octombrie 2012

Interviu de Amalia Siminiceanu, Clasa a XI-a G

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s