Laurianul nu e un liceu, e o familie!

Din minunile Crăciunului

Am prezentat pe blogul Elena Agachi și aici, pe blog liceu, cazul Eugeniei, fata ce-și crește singură cei doi copii.
După cum știți deja, Eugenia trăia în cartierul de rromi de la marginea Dorohoiului, într-o casă cu o camera și o bucătărie, duplex, împreună cu o familie de 9 rromi. Pentru că cele câteva familii de români au fost mutate de acolo în noul cartier cu locuințe, care au fost construite pentru sinistrați, ea a rămas izolată, împreună cu cei doi minori, Andrei și Georgiana, doar pentru că nu a avut cum să-și plătească chiria. Eugenia are un handicap sever, datorită căruia nu poate fi încadrată în muncă, prin urmare, orfană fiind, crescută la casa de copii, ea incearcă să facă față vieții așa cum poate, nu cerșind, ci rezistând cu tenacitate.
Așadar, am hotărât, împreună cu elevii mei, să ”adoptăm” această mică familie, cu doi copii normali, obiectivul nostru fiind să-i scoatem din cartierul mărginaș și să-i ajutăm să se mute alături de ceilalți români – cazuri sociale cu toții.
Elevii din Laurian, toate clasele mele (9 C,E,L,K,10F,G) plus un mic ajutor de la Consiliul Elevilor, plus un ajutor de la 11E și din partea colegilor mei (mulțumesc doamnei prof. Afrodita Giocaș și d-nei prof. Tana Onofrei!)AU REUȘIT CEEA CE PĂREA IMPOSIBIL: să-i mutăm, pe Eugenia și cei doi copii, în casă nouă, să le plătim chiria restantă și deschiderea la gaz, apă și lumină! Acum, de Crăciun, elevii au strâns și câte ceva de mâncare și de îmbrăcat!
Le-am dus chiar cu o zi înainte de Crăciun, împreună cu Andra Agachi și cu Iustin Manciu, de la 10F.

(Casa Eugeniei înainte)

(Casa Eugeniei, acum)
Minuni se întâmplă, dar trebuie să și vrem să se întâmple! Să renunțăm la comoditate și la traiul nostru călduț și să ne punem doar pentru o clipă în postura celor care nu au avut noroc să fie crescuți de părinți iubitori, pentru că, în fond, de aici pornesc toate necazurile; am întrebat-o pe Eugenia ce sentimente are față de mama care a abandonat-o într-un orfelinat. Mi-a răspuns: ÎI SUNT RECUNOSCĂTOARE CĂ NU M-A DAT LA GUNOI!
Craciun cu bine tuturor! BRAVO, LAURIAN!

(micuța Georgiana)

(Pentru Georgiana și Andrei, elevii din Laurian sunt adevăratul Moș Crăciun!)

Nu pierdeți nicio șansă de a vă implica într-o activitate caritabilă! Minunile există!

prof. dr. Elena Agachi

3 responses

  1. Pingback: Minunile de lângă noi « Elenaagachi's Weblog

  2. Noname

    imi pare rau ca nu au fost mai multe clase informate sau poate au fost informati dirigintii, dar ei nu au informat la randul lor clase de care apartin. Dorim toti sa participam la genul asta de actiuni pentru ca toti sunteti oameni si tot avem suflet. In final va felicit pentru ce ati realizat si sa o tinem tot asa. X||

    Decembrie 5, 2012 la 19:18

  3. Pingback: Voluntariat : ”O mână întinsă către tine!” « Atlaurian's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s