Laurianul nu e un liceu, e o familie!

MÂNDRU!!

SUNT MÂNDRU DE TATĂL MEU!

Sunt mândru că m-a luat cu el la grevă! Mi-a spus că, probabil, luna aceasta nu o să mai aibă prea mulți bani să-mi cumpere jucărioara aceea din vitrină; oricum era o chinezărie ieftină și nu-mi trebuie! Apoi, mi-a spus tata, poate că săptămâna asta ne vom plimba puțin prin parc, nu mai avem benzină să mergem la țară, la bunica… Oricum, bunica e tare bătrână, îi spun, cred ca o să uite că nu am fost de data asta! Tata spune că e post, și că, prin urmare, mama o să gătească iar orez. Orezul e bun, îl liniștesc pe tata, e hrănitor și un băiețel așa de mic nici nu mănâncă prea mult… Apoi trecem la politică și tata se încruntă, apleacă umerii cumva în jos, aproape să cad de pe umerii lui. Copiii nu fac politică, îi spun, de aceea nu au riduri! Și tata zâmbește și-mi sărută mânuța, de parcă ce mare chestie am spus!

Trecem pe lângă magazinul acela de covrigi calzi și tata se socoate și-mi cumpără doi, ca de obicei. „Sunt prea calzi, îmi spune tata, mie nu-mi fac bine la stomac, mănâncă tu, puiule! ” Sunt tare mândru că tata mă tratează ca pe un adevărat bărbat și-mi povestește că, deși nenea acela răutăcios, ca Spânul din poveste, nu vrea să-i mai dea niciun ban, el, tata, a făcut câteva economii pentru mine și că o să putem merge, ca bărbații, să bem un suc la cofetărie.

Tatăl meu e un om bun și nu se ceartă cu nimeni. Uneori se mai supără, dar e o supărare tăcută: s-a supărat pe câțiva colegi care nu au venit cu noi la grevă! E așa de frumos la grevă!!! Ne plimbăm în cerc, așa cum am văzut eu într-un film că făceau deținuții. Săptămâna asta ne jucăm de-a deținuții, spune tata, ai să vezi cum nenii jandarmi or să ne filmeze, să vezi ce frumos o să fie! Îl rog pe tata să mă aburce sus, sus, pe umerii lui uriași: de acolo o să pot și eu să mă văd mai bine și nenii jandarmi or să mă filmeze și pe mine! Vai, ce fericit sunt și ce mândru! E frumos așa, să vii la grevă! Păcat că nu ne dau și bani pentru plimbarea asta, spune tata, doar ne jucăm frumos, mersul în cerc e impecabil! Uite, ocolim frumos trandafirii, apoi, când amețim, toți, dar toți ca la comandă, ne întorcem și schimbăm sensul. E așa de frumos când schimbăm sensul, îi spun, teribil de semeț, tatălui meu! Cât de frumos e să schimbi sensul și ce pierd nenii și tantile de la tata de la școală că nu văd și nu simt asta!!

Tatăl meu se aplecă să mă pună jos. Jocul s-a terminat pentru azi, spune. S-a făcut frig și vrem să ne mai lase mama și mâine la grevă, nu-i așa? Să nu răcești, puiule!  Poate că totuși ne oprim să cumpărăm chinezăria aceea ieftină, îi spun lui tata… poate-mi vine cheful să mă joc cu ea! Poate mâine, îmi răspunde tata, poate nenea acela Spân are vreo revelație și-i vine gândul cel bun! Sunt de acord cu tata, nu-l mai întreb ce e aia revelație, că azi e trist și nu vreau să-l cicălesc, dar promit că atunci când voi fi mare, așa ca tata, voi avea multe, multe REVELAȚII !!!

(Basm pentru copii mici și mari, inventat de prof. Elena Agachi; foto: idem!)

Dedic acestă postare tuturor colegilor de la toate liceele, școlile, grădinițele, care au tremurat în cerc, la grevă! Să sperăm că nu în zadar!!  UNITATE!!!!

Anunțuri

9 responses

  1. Anonim

    Martie 21, 2011 la 22:49

  2. gabrielteodorescu

    Felicitari atat tatalui cat si fiului!
    Intradevar sper sa nu fi facut sacrificii in zadar,… desi
    A domnul meu am inpresia ca va stiu de undeva

    Martie 21, 2011 la 23:23

  3. (prof. dr.Elena Agachi)

    Gabriel, habar nu am cum il cheama pe colegul nostru de greva, dar copilutzul m-a inspirat!

    Martie 21, 2011 la 23:37

  4. Pingback: Grevă în învățământ, ziua a 8 a! « Elenaagachi's Weblog

  5. Secvenţa „schimbării” (metaforice a) sensului emoţionează, surprinde tocmai impresia de zădărnicie, dar şi de sacrificiu! Odată şi odată, parcă ameţit, trebuie că ridici capul din pămînt şi schimbi sensul, chiar dacă, raportat la scara societăţii, gestul eliberator pare lipsit de importanţă, de implicaţii, însă, la scară individuală, pentru propria constiinţă, propriul suflet, înseamnă enorm….

    Martie 22, 2011 la 00:43

    • Mihaela

      Sunt o profesoara din Suceava, colegi de suferinta, cel mai bun basm al zilelor noastre,………………. dar……….. noi nu avem rond de flori…………

      Martie 25, 2011 la 00:16

  6. (prof. dr.Elena Agachi)

    Te sarut, Mihaela! Pai si aici s-au gasit sa deschida santier, lasii, taman in timpul protestului nostru, asa ca, de 3 zile, nu mai avem acces la rond! Nu dadea bine la dom prefect!!!

    Martie 25, 2011 la 07:16

  7. Con

    Da. Mare dreptate are copilul, care isi poate dori ca tatal lui sa faca mai cald in casa, dar ii aude pe cei doi parinti ca e prea scump gazul, ca nu este lasat sa se joace cu jucariile din plastic in cadita plina cu apa in fiecare zi, ca trebuie sa stinga lumina cand iese din camera chiar daca este intuneric in celelalte camere. Nu poate intelege de ce parintii lui sunt tristi de mai multe zile.
    Din pacate nici noi, cei mari, care ne dedicam toata viata unei misiuni nu mai intelegem cum unii isi fac o casa intr-o zi, iar noi(eu si familia mea)cu greu ne platim datoriile…de avere, dupa o viata de munca, nu poate fi vorba.
    Personajul care ne urmareste pas cu pas este Disperarea.
    Felicitari domnilor profesori curajosi din orasul copilariei mele!

    Aprilie 1, 2011 la 22:27

  8. (prof. dr.Elena Agachi)

    Con, multumim! Poate ca sperantza inca nu a apus de tot, nu mai stiu…

    Aprilie 2, 2011 la 14:39

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s