Laurianul nu e un liceu, e o familie!

6 sept.2009: domnului profesor cu dragoste!

Profesorul Aurel Dorcu se îndreaptă astăzi spre Locul de Lumină. Am căutat în arhiva personală câteva fotografii cu domnia sa. Cele din 2008 le-am publicat AICI cele din 2007, de la Zilele Liceului, le-am dat , parţial, AICI. Câteva mi-au rămas şi le voi publica acum… E o întâlnire a noastră cu domnia sa la Zilele Liceului din 2007. În faţa istoricului steag al liceului, dl profesor ne dădea nişte sugestii de care sunt sigură că Ioan Onofrei, directorul liceului, va ţine seamă.

nelu, dl dorcu si dna boairschi

Profesorul ne consilia cu vocea aceea scăzută şi frumoasă şi noi ne miram de cât de mult a putut să ţină la acest liceu, din moment ce nu a lipsit la nicuna din aniversările la care l-am invitat!

nelu dl dorcu dna boiarschi dumi

Aici, sugerându-ne ce să mai schimbăm… Cu dna Cecilia Boiarschi, cu Ioan Onofrei şi cu Dumitru Agachi.

dl dorcu

Profesorul este o prezenţă publică şi, la un moment dat, viaţa sa nu-i mai aparţine. Elevii vorbesc despre el, de multe ori, ca despre un extraterestru.  Le este greu să accepte cât de „uman” este un profesor, câte slăbiciuni şi neputinţe fizice ascunde doar ca, atunci când se prezintă în faţa lor, totul să fie în regulă.

Profesorul Dorcu a fost un aristocrat, a fost ceea ce am putea numi „un model”. Dicţia perfectă, fineţea observaţiei, inteligenţa ascuţită, cultura, refugiul ÎN ARTĂ, blândeţea exemplară, toate acestea fac dintr-un om o personalitate.

Profesorul trebuie să cheme spiritul tânăr şi needucat, să-l convingă, nu să-l amputeze, să-l atragă, nu să-l respingă, să-l accepte, corectându-i pe parcurs defectele, nu să-l neantizeze. Doar astfel un profesor RĂMÂNE, atât cât se poate, în memoria unei generaţii. Profesorul nu trebuie să aibă mereu dreptate, trebuie să ştie să accepte că se mai şi înşeală, trebuie să vrea să descopere totul, alături de elev, nu împotriva elevului…

Un astfel de profesor a fost dl. Dorcu! Aşa ne-am format noi, având când a trebuit, CÂŢIVA oameni exemplari alături de noi!

Cu dragoste, domnule profesor!

Vă mulţumesc elevii dumneavoastră: Elena Agachi, Ioan Onofrei, Dumitru Agachi

4 responses

  1. elena agachi

    Stimaţi colegi,
    Noaptea trecută s-a stins din viaţă, la 82 de ani, după o perioadă în care nu s-a simţit prea bine, petrecută în cadrul strâmt al apartamentului, profesorul Laurianului AUREL DORCU. N-am trecut în text expresia fost profesor al Laurianului întrucât mulţi dintre noi l-au cunoscut, l-au respectat şi l-au simţit aproape chiar dacă prezenţa sa la întâlnirile promoţiilor sau la tradiţionala întâlnire a foştilor şi actualilor profesori şi elevi din cadrul Zilelor Liceului, era una discretă.
    Cu gesturi parcă măsurate, cu vorbele sale blânde, încărcate de înţelepciunea bătrâneţii, cu bucuria care i se citea în ochi atunci când prezenta muzica clasică sau culori pastelate din tablouri, profesorul Dorcu a fost o prezenţă activă în comunitatea profesorilor noştri, a profesorilor de istorie şi a încercat să aducă – prin prezentările sale de la muzeul judeţean, de exemplu – un pic mai multă culoare vieţii iubitorilor de artă şi mult din frumuseţile create de maeştri şi titanii culturii universale.
    A fost absolvent al Laurianului şi apoi profesor, cu două mici întreruperi, între 1948 – 1985, precum şi director adjunct între octombrie 1952 – martie 1954 şi noiembrie 1962 – august 1963.
    A fost depus, conform cererii sale, în locuinţa sa, de unde va fi dus la biserica cimitirului Eternitatea duminică dimineaţa. Înmormântarea va avea loc, la Eternitatea, duminică la ora 14,00.
    Marea familie a Laurianului suferă, astfel, o mare pierdere.
    Dumnezeu să-l odihnească,

    Cu tristeţe,

    IOAN ONOFREI
    DIRECTOR,
    COLEGIUL NATIONAL „A.T. LAURIAN”

    Septembrie 7, 2009 la 17:51

  2. elena agachi

    Domnul profesor Aurel Dorcu, In memoriam,

    Într-o lume tulbure şi parcă tot mai tulburată Liceul Laurian, străzile din Botoşani însele au cunoscut un domn de o nobilă discreţie şi intelectualitate, profesorul de istorie Aurel Dorcu. Vocaţia de profesor este una rară iar amabilul până la devoţiune Aurel Dorcu i-a fost un superb model. Nu cred să existe cineva care să-l fi cunoscut şi să-l fi auzit pe profesor, la ore, prin galeriile de artă sau pur şi simplu undeva pe stradă, vorbind despre Vivaldi, Albinoni, Bach, mai ales Bach şi Luchian, altfel decât in soto voce, dar cu câtă candoare… A fost în primul rând mai mult decât un profesor de istorie, a fost un profesor special de istoria artei, de pasiune pentru artă. A fost fascinat de Stejarul zugrăvit în culorile toamnei într-un luminiş de pădure, un stejar singuratic şi de „Anemonele” lui Luchian. „Eu simt că locurile astea mă iubesc”, a spus Luchian spre sfârşitul vieţii. Domnule profesor, locurile astea, Laurianul cu generaţiile ultimilor decenii, vă iubesc.

    In numele absolvenţilor C N A.T.. Laurian, Dumitru Agachi

    Septembrie 7, 2009 la 17:52

  3. Corneliu IATU

    Domnului Profesor Aurel DORCU cu dragoste nesfarsita.
    S-au scurs deja doi ani de cand municipiul Botosani este mult mai sarac. Mai sarac decat acum, Botosanii nu au fost nicicand. Profesorul care a cizelat mii de oameni si le-a aratat frumosul, dragostea fata de meseria de profesor, profesorul care nu a ridicat vreodata vocea la elevi si care ne-a vrajit prin eruditie, pasiune, dragoste pentru frumos a disparut fizic. Spiritul lui dainuie pentru ca asa i-a fost destinul. Suferintele prin care a trecut au fost imense dar niciodata nu a ramas insensibil la arta, la fostii elevi. Am avut onoarea nemarginita sa ma numeasca prieten. Nu stiu daca am meritat-o. Profesorul a trait prin carti, prin muzica si prin oameni dar mai presus de toate a trait prin liceul A.T.Laurian. A fost ca o a doua casa. A innobilat acest liceu. Am avut sansa enorma sa-i fiu elev si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ea. Mi-a calauzit pasii spre arta de a intelege frumosul.
    CRed ca liceul A.T. Laurian, municipiul Botosani (este declarat cetatean de onoare al municipiului) ar trebui sa faca mult mai mult macar post-mortem. Un bust al profesorului si o strada care sa-i poarte numele ar fi gesturi minimale ca-l respectam chiar si dupa trecerea in nefiinta. Am propus ca Laboratorul de istorie din liceu sa-i poarte numele si cred ca directiunea liceului a tinut cont de aceasta sugestie.

    Corneliu IATU, Directorul Departamentului de Geografie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi, absolvent din promotia 1983.

    Septembrie 8, 2011 la 09:43

  4. VGH

    Sunteti intr-adevar un demn elev al domnului profesor si, citind comentariul dumneavoastra sunt mandru ca am avut astfel de dascali si colegi.
    Numai urari de bine

    ing. Viorel G. Herghiligiu
    promotia 1982

    Noiembrie 21, 2011 la 02:55

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s