Laurianul nu e un liceu, e o familie!

extracurriculare

Singurătatea alergătorului de cursă lunga: Dragoș Hrițuleac

Între elitele colegiului se numără și modestul, dar determinatul Dragoș Hrițuleac, de acum absolvent 2011. Pe Dragoș îl găsim peste tot, în activitățile liceului, oriunde a fost nevoie, el s-a afirmat cu patos. Membru Drama Club, de neînlocuit oriunde a fost de meșterit ceva (și câte sunt de făcut în diversele activități ale unui liceu mare!!!), prezent neobosit la ore, la concursuri, peste tot: Dragoș face parte din Laurian dintotdeauna, așa mi se pare.

O latură pe care doar discreția și bunul simț l-au făcut să nu o destăinuie decât acum, târziu, e latura sportivă: Dragoș e pasionat de ciclism , deși concurează pe o bicicletă obișnuită și sponsorii nu dau năvală.

Îți mulțumesc pentru materiale (fotografii și lista concursurilor) și vreau să  știi, Dragoș, că ne mândrim cu tine!

Concursurile maraton MTB XC (mountain bike cross country) la care a participat:

Premii: 4 medalii, 2 trofee + diplome

Tur de Iasi, Iasi (Barnova)

9 octombrie 2010

56 participanti

Locul 8 la categ. U* 23 si locul 32 la general

Timp 2:53:17

Traseu 37 km

(Tur de Iași)

(Tur de Iasi)

Maratonul MTB Garboavele XC,

9 aprilie 2011

Peste 400 participanti

Locul 8 la categ 18-29 ani si locul 18 la general

Timp 3:51

Traseu 40 km

Diferenta de nivel 400 m

(Gârboavele, Galați)

(Gârboavele, Galați)

(Gârboavele, Galați)

(Gârboavele, Galați)

Maratonul nordul Moldovei, Botosani

30 aprilie 2011

130 participanti

Locul 3 la categ U 29 (medalie) si locul 6 la general

Traseu 40 km

Timp 2:22

Diferenta nivel 620 m

(Botoșani)

(Nordul Moldovei)

(Nordul Moldovei)

”My race”, Iasi

1 mai 2011

Peste 150 participanti

Locul 1 (medalie de aur)  la categ U 19 si locul 2 la general (medalie de argint) + trofeu

Traseu 17 km

diferenta de nivel 400 m

timp 1:02

(My race, Iași)

Preluca , Copalnic Manastur, Baia Mare, Maramures

14 mai 2011

150 participanti

Locul 4 la categ U 19 (medalie) si 20 la general

Traseu 35 km

Diferenta de nivel 1060 m!!!!

Timp 2:15

U*=under (sub varsta de…)

(Preluca)

Toată viața e o cursă, locul nu e important, ci DRUMUL!


1 iunie în Laurian: recuperăm copilăria!

1 iunie 2011, Colegiul National ”A.T.Laurian”, ora de Educatie antreprenoriala, profesor Tanasa Ana Gabriela.

Exercitiu de rezolvat in clasa, propus colectivului a X-a D: exersand capacitatea de initiativa si autodeterminare, dinamismul si eficienta, in cadrul unui grup de 10 persoane, realizati un slogan si un mesaj ”pro copilarie”. Timp de organizare – 20 minute, timp de prezentare – 5 minute. ”Echipa de PR” cu cea mai mare capacitate de convingere primeste nota 10.

Rezolvarea o puteti vedea prin intermediul fotografiilor, insa trairea intensa ramane doar a celor care am fost acolo.

Caci ”orele in care mintea ne este robita de frumusete sunt singurele ore in care traim cu adevarat”. (Richard Jeffries)

La multi ani!- pentru toti cei care mai credem in farmecul copilariei.

10 H, realizatori ai temei: ”Pro copilăria”

Proiectul ”Reason for Hope”

Intra pe Facebook și găsești fotografii cu toate activitatile celor din XI H care s-au implicat in actiuni alaturi de copiii cu Sindrom Down.


Drama Club: “Opera de trei parale” de B. Brecht

Opera de trei parale

         

Joi, 28 aprilie 2011, în cadrul Festivalului “Amfiteatru”, desfăşurat pe scena Teatrului Mihai Eminescu, membrii Drama Club au prezentat Opera de trei parale, scrisă de Bertolt Brecht, acesta fiind un bun prilej pentru liceeni de a mai renunţa la a se dedulci la superficialităţile televizante şi de a medita asupra avertismentelor morale pe care această piesă le dă.


            Riguroasa muncă a dramiştilor, pentru a îmbina cu pricepere teatrul, muzica şi dansul într-un spectacol complex şi inedit, s-a desăvârşit în jocul actoricesc, pe care actorii l-au realizat cu convingere, în coregrafia dificilă, dar reuşită, costumele perfect alese pentru a ilustra tipologiile umane şi interpretarea cu patos a secţiunilor muzicale.


            Dincolo de umorul piesei, nu putem ocoli sau nega evidenta dramă, şi anume actualitatea societăţii relevate de către actori. Lumea cerşetorilor, a criminalilor şi prostituatelor din piesă reflectă cu desăvârşire societatea noastră, în care cei mai mulţi oameni nu se îngrozesc de cele lumeşti şi nu visează să devină apărători ai ordinii morale, în care predomină prieteniile murdare între aşa-numiţii slujitori ai dreptăţii şi cei ce încalcă legile, şi compromisurile care arată nivelul ridicat de degradare morală a speciei umane, compromisuri însă mai puţin grave, în viziunea mea, decât cele ce au loc la nivelul elitei intelectuale.


            Trăim într-o lume în care masele sunt uşor influenţabile, în care cei mulţi cred că aderenţa la un grup i-ar ajuta să supravieţuiască, nefiind însă capabili să constate că acel grup este dominat de o neruşinată ipocrizie şi de linguşirea vanităţii protectorilor influenţi. Tot acest rău social nu poate dura, însă, o veşnicie, întocmai ca în piesă, când criminalul se bucură de beneficiile ( desigur, materiale) aduse de crimele sale, până în momentul în care, părăsit de falşii prieteni, se simte acaparat de o nelinişte de animal hăituit, încolţit din toate părţile, pentru care ar fi prea târziu şi inutil un gest de clemenţă.


            Blaise Pascal enunţa dubla natură a omului, însă mă tem că nu exagerez afirmând unica natură a nelegiuiţilor, ascunşi sub diferite măşti şi funcţii sociale, nu doar din opera lui Brecht, ci şi din realitatea cotidiană. Acest tip de om nu mai deţine atributele de “judecător al tuturor lucrurilor”  şi „mărire a universului”, ci rămâne instalat în statutul de „imbecil vierme de pământ” şi „lepădătură a universului”( Pascal).

            Dincolo de duritatea mesajului piesei, transmis totuşi într-o formă ludică, Opera de trei parale reprezintă un nou spectacol de succes al Drama Club, aplauzele puternice ale audienţei şi premiile acordate de către juriul festivalului (Premiul special pentru personaj colectiv, Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol secundar- Ungureanu Georgiana, rolul Lucy; Nominalizarea pentru cel mai bun actor într-un rol principal- Redinciuc Andrei, rolul Mackie-Şiş; Nominalizarea pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar- Rodu Roberta Renata, rolul Polly şi nominalizarea pentru cel mai bun spectacol) motivând cel mai bine acest fapt.

Regia: Ovidiu Ivan; scenografia : Mirela Nistor 

 Iulia-Cezara Abăcioaei, clasa a XII-a D

VINO SĂ-I REVEZI LUNI, 9MAI, ORELE 16, LA CASA SINDICATELOR, IN FESTIVALUL DE TEATRU ”LYCEUM”!!


“ATLNews” merge mai departe!


“ATLNews” este ziarul liceului Laurian, ziar pe care l-am pornit, acum vreo 4 ani cred, nici nu mai țin minte bine când, cu Liviu Goldenberg, Andra Agachi, Daniel Tremură și, sporadic, Alex Sîrbu. E o foaie pe care o distribuiam prin clase. Unii o plăceau, alții o înjurau. Așa e în jurnalism!
După ce redactorii mei au terminat liceul, a rămas datoria lui Daniel să ducă ideea mai departe. Lui i s-au alăturat Alexandru Șotropa, Remus Bîzu, Andreea Apostoliu, Alexandra Huțanu, Iulia Cezara Abăcioaiei, Bianca Nicolescu și alți câțiva colegi ai lor, care erau în trecere…
Cum blogul e o metoda așa de eficientă de a te face auzit/citit, ne-am gândit să punem ziarul pe blog. Ca orice lucru care se perfectează în timp, ATLN a suportat și suportă transformări. Nedumeriri, șovăieli, căutări… Important e că va merge mai departe. Important e că eu nu impun nimic, articolele sunt ale lor, de la titlu până la ultimul cuvânt. Scriind, și-au dezvoltat această aptitudine și acum iata-i roditori…
prof. coordonator: Elena Agachi


Laurianul magic: MOŞ NICULAE!

11th graders led by prof. Gabriela Tanasa paid a visit to children at Kindergarden no.13 to bring Christmas gifts in the good old tradition of December 6th St. Nicholas.

“Mos Nicolae, 6 decembrie 2010

”Sufletul mi-e alb si plin cand sarbatorile vin”(Colind).
Aceasta stare vine insa, pentru ca eu ”apartin lumii prin toate gesturile mele, oamenilor prin toata recunostinta mea”. Pentru ca eu vreau sa fiu fericita si pentru ca noi toti ne dorim fericirea.


Cand actiunea ce ne face fericiti este insotita de placere, care vine din fapta buna si cand la ea adera majoritatea, inseamna ca apartinem acestei lumi pentru ca ”regatul nostru este pamantean”.
Prin faptele noastre trebuie sa nutrim Binele. Asta este morala ce sper sa o exersam si, cel mai important, sa o intelegem.


Si pentru ca ”fiecare clipa a vietii poarta in ea o valoare de miracol si o fata de eterna tinerete”(A.Camus), de Mos Nicolae, eu si elevii mei din clasa a XI a H, am exersat minunea daruirii si participarii la Bine.


Prichindeii de la Grupa mare B, Gradinita nr. 19 ne-au oferit in schimbul povestilor, ghetutelor ingrijite, a darurilor, atatea zambete si veselie, incat timpul dedicat lor, a devenit un prezent continuu, ce ne va insoti in intampinarea Nasterii Domnului.”
Articol comunicat de prof. Gabriela Ana Tanasă

PS Elevii i-au învaţat pe mititei că MINUNEA EXISTĂ! Doar dacă…ei bine, dacă o merită! (Elena Agachi)


Concursul “Gânduri în pustiu” (ediţia I)

Joining the long series of contests being organized in our school, “Thoughts in a Wasteland” focused on Tudor Arghezi’s psalms, featuring two sections: recitation and student creation. Senior students participated and the jury included prof. dr. Dragos Cristea and prof. dr. Elena Agachi.

Concursuri de tot felul se perindă, cu “voie” de la stăpânire. Cu antidrog, cu violenţa în şcoli, cu una cu cealaltă, în funcţie de “punctele tari” ale momentului. Parcă am fi la TV, dacă azi se întâmplă vreo trăznaie, musai cineva ia o iniţiativă tovărăşească şi mai face vreun “proiect”, eventual recompensabil cu multe puncte la dosar, ori propune vreun articol ce devine regulă.  Nici nu se termină bine un concurs, că altul se iveşte şi bieţii elevi nu mai ştiu bine ce să priceapă: e mai important să citească, să lucreze la disciplinele lor sau să participe de zor la nenumăratele tentaţii extraşcolare? Acum, eu cred că s-a cam întrecut măsura, tocmai de aceea am acordat mai mult timp lecturii şi exegezei, mai ales că acum studiem la clasele terminale, marii poeţi români.

(Ioana Bălu, Daniel Tremură, Sandrina Todosi, 12 G)

După ce, la “Zilele liceului”, am iniţiat un recital “Bacovia” (completat cu câteva lecturi din exegeză), astăzi am continuat cu un concurs pe tema psalmilor arghezieni. Concursul se numeste “Gânduri în pustiu” şi a avut 2 secţiuni: 1) Selecţie şi lectură din psalmii arghezieni, făcută de elevi, completată cu câteva fragmente de critică literară şi 2) creaţie (psalmi creaţi de elevi). Prof. dr. Dragoş Cristea m-a ajutat la jurizare. Participanţi au fost, cu multă inspiraţie, elevi ai claselor a 12 a D, E, G.  I-au asistat colegii lor mai mici de clasa a 9 a F.

(Cezara Abăcioaiei, 12D)

A fost o dupăamiază plăcută, relaxantă, elevii au imaginat câteva scenarii de prezentare. Nu s-a plictisit nimeni. Premiul I, o grupă a elevilor din clasa a 12 G. Premii speciale au luat restul participanţilor. Îi felicit!

Coordonator: prof.dr. Elena Agachi

(Roxana Nechifor, Monica Apetrei, Gabrieal Colbea, 12G)

(Diana Mocanu, 12G)

(Georgiana Pohoaţă, Mădălina Tatarciuc, Elena Gheorghiu, Cristina Voroneanu, 12E)

Au mai participat: Marian Cristofovici (12D), Alexandra Lucaci(12G).


Voluntariat ATL – “Săptămâna legumelor donate”

Students in Laurian joined the national campaign entitled “Donated vegetables’ week”, bringing a smile on the faces of their less fortunate fellow men.

Săptămâna legumelor donate


” Campania socială “Săptămâna legumelor donate” s-a desfăşuarat în perioada 1-10 noiembrie. în cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară. Deşi nu e nevoie de un motiv anume pentru a ne aduce aminte de cei cu o situaţie financiară proastă, de oamenii cărora puţine lucruri le mai aduc zâmbetul pe buze, iată că o asemenea ocazie a mobilizat elevii si profesorii Colegiului Naţional “A.T.Laurian”.

Pacheţele cu fructe, dulciuri si alte alimente au fost împărţite astăzi bătrânilor de la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Leorda. Alte alimente de bază (legume, făină, zahăr, ulei, etc.) au fost donate la cantina acestui centru. În acest centru  îşi petrec bătrâneţile o mână de oameni care aşteaptă să se deschidă uşa în speranţa că ceva nou îi va scoate din pedeapsa pe care destinul le-a rezervat-o. Privirile lor, contrazicându-se, unele senine – resemnate, altele înceţoşate de sufletul trist, au schiţat şi astăzi speranţa pentru câteva momente.

Elevi din clasele a XII-a D, XII E , XII G şi a XI-a H, împreună cu profesorii Ciubotariu Lucia, Onofrei Tana, Papară Oana, Prăjinariu Mihaela au reuşit să arate că mărinimia există chiar şi în vremuri de răscruce.”

Material comunicat de prof.dr. Mihaela Prajinariu şi de eleva Oana Nechifor, 12D


Zilele liceului – activităţi sportive (între care şi meciul anului, între elevi şi profesori!)

Laurian days featured various sports activities, including matches between the teachers’ team and that of students.

Materiale comunicate de prof. Acsinte Marinela


Zilele liceului – religia

Religion teachers mobilized students to join the national campaign for donating vegetables.

Ora 10: Documentar „Natura-darul lui Dumnezeu”; Sf. Dimitrie – patronul spiritual al CN „AT Laurian”; Coordonatori: prof. Herţanu Nicoleta; prof. Macuc Anamaria;

Campania socială  de sprijinire a copiilor aflaţi in dificultate ,,Săptămâna legumelor donate”, din cadrul Strategiei Nationale de Acţiune Comunitară (SNAC):  prof. Anamaria Macuc împreună cu elevii clasei a VI-a A, în vizită la fam. Albota Viorel cu 10 copii, din satul Zaicesti, comuna Baluseni.



Zilele liceului – limbile clasice

Classical language students celebrated school days through mock literary trials, launching another issues of Katharsis magazine and organizing the event “A Token of Appreciation” to recognize special merit people.

Proces literar “A fost Catilina vinovat sau nu”-clasa a VIII

  1. Parodie “Catilina”-Trupa de teatru antic “Katharsis”cu  Diana Mocanu in rolul lui Catilina roker

Lansarea revistei de limbi clasice “Katharsis”

Membrii cursului de oratorie “Arta discursului“ si clasa a X a F lansează campania “În semn de apreciere”prin care  doresc să devenim cu toţii mai sensibili, să ne amintim cât e de important să le spunem celor apropiati că ne pasă de ei,că îi iubim,că le mulţumim pentru ceea ce au făcut pentru noi,că îi apreciem.Campania a demarat prin împărţirea de fundiţe cu distincţia “În semn de apreciere”celor care meritau cu adevărat.Această campanie va continua si se va extinde chiar în întreaga ţară, aşteptându-se să aibă un impact pozitiv asupra întregii comunităţi.

Sirtaki-Trupa de dans grecesc “Katharsis”

Coordonator şi prezentare: prof. Coca Dorica


2010 în Laurian

Queen, We Will Rock You – imnul adoptat la Laurianului


Interviu cu Alexandru Mihai Sîrbu

Interviu luat unui elev care, preț de 4 ani nu a făcut  Laurianului decât servicii. Uneori, aceste servicii au fost confundate, în mod eronat, cu gloria personală. Alexandru e din seminția acelor tineri care pun toată ființa lor în ceea ce fac. Mă gândesc că e o inerție comunistă în a le tăia aripile. Laurianul e, majoritar, pentru încurajarea lor…Totuși, pentru că mulți dintre profesorii și colegii lui nu au avut, poate, vreme să-l cunoască, am ales să redau aici un interviu pe care Alexandru l-a dat revistei liceului, EURO. Am să las întrebările în engleză, și traducerea în română, pentru accesibilitate. Și, ar mai fi de spus aici ceva: ne obișnuim să luăm drept criterii, pentru evaluarea unui elev, succesele lui la olimpiade. Or fi și acestea criterii. Dar dacă un elev pur și simplu strălucește și nu-l interesaeză olimpiadele? (prof. Elena Agachi)

(Iași, 2010, Simpozionul ”Literatura și celelalte arte”)

”1. For the beginning, it would be nice to hear some general things about your personality. Where does the passion for theatre and movie come from? Have you considered in transforming this hobby into a fulfilling job?
De fiecare dată când sunt nevoit să vorbesc despre propria persoană mă văd pus în dificultate. Și de fiecare dată am aceeași senzație incomodă: mi se pare că nimic din ceea ce aș spune nu ar fi întru-totul adevărat. Nu doar cu prilejul acestui interviu, încerc un exercițiu de autoanaliză lucidă și sinceră. E un exercițiu la care mă supun adesea, fără succes. Însă cred că în autopotret, pretinderea obiectivității este în fond ipocrizie.
Sunt cinic poate, când voi spune că înțeleg creația ca pe un gest egoist. Mereu a existat în mine acest imbold, ori, mai bine spus, această nevoie a exteriorizării. Nici nu învățasem bine să țin condeiul în mână când am scris cea dintâi poezie. La 8 ani neîmpliniți așezam primele gânduri pe hârtie, fără a putea desluși motivul ce mă determina să scriu. Parcă totul pre-exista în mine și totul se cerea spus. Nu era un efort, ci doar o deschidere sinceră spre lume, firească și cu nimic premeditată. Mai târziu, m-am surprins scriind pentru a mă elibera. Poezia a fost destăinuire și refulare. Apoi, m-am suprins scriind pentru a mă descoperi. Și atunci, poezia a fost drum spre mine însumi. La sfârșitul clasei a 8-a aveam deja un volum publicat, și-un modest prestigiu de tânăr poet.
În primul an de liceu, odată cu intrarea în trupa de teatru, avea să mi se deschidă o perspectivă cu totul nouă și deopotrivă seducătoare. Făceam cunoștință cu o artă ce mi-a fost până atunci aproape străină. Îmi amintesc un sentiment unic, de patimă pură, de reală revelație. ”Drama Club”, acesta fiind numele trupei de teatru, avea pe atunci tăria unui drog. Dacă este să fiu sincer până la capăt, trebuie să spun că am găsit acolo o extensie a copilăriei, o lume alternativă, o altă valență a jocului, din cale-afară de serioasă însă. Desigur, există și această latură pur distractivă, pur delectantă. Ceea ce din exterior e poate imposibil de văzut, e un efort colectiv susținut, o nouă formă a disciplinei conștientizate și nu impuse, și inițierea în tainele unei arte de o complexitate imposibil de intuit, care însă, de către o persoană întru-totul ignorantă, e cel mai adesea judecată în termeni asprii de joc absurd și pierdere de vreme. A fi la Drama presupune ”sacrificii”, dacă le pot numi așa. E o investiție uriașă de timp, de energie. Constat că pasiunea e cel mai eficient dopaj.
Eu am fost ”marele absent” al Laurianului. Am să spun cu același cinism, că nu regret orele în care nu am stat cuminte în bancă. Am ocazia, iată, să-mi cer iertare tuturor domnilor profesori care mi-au tolerat lipsa, și să le mulțumesc. Rămân însă la insolenta convingere că am făcut ce este mai bine pentru mine. Nu cred să trăiesc ceva mai frumos, mai superlativ, decât acești 4 ani; iar pe cei ce sunt de părere că ”am pierdut timpul cu grație” i-aș întreba dacă li se pare puțin lucru că ”pierderea mea de timp” mi-a edificat decizia carierei și mi-a dat, dincolo de o bază, un start strălucit. Pentru aceste lucruri voi rămâne veșnic îndatorat trupei de teatru și unui liceu adesea privit pieziș pentru politica sa ”emancipată” și ”libertină”. Nu ”libertină”, ci liberă de constrângeri, de doctrină veche, un loc unde ai și libertatea și posibilitatea reală să te descoperi și să devii.
Așadar, da. Plănuiesc să transform această pasiune în carieră. Înseamnă a 7-a artă, o despățire de teatru? Sper din tot sufletul să nu fie astfel. Cinematografia e încă un teriotoriu mult prea nou pentru mine. E fascinant de neînțeleasă alchimia de dincolo de ecran, și dacă înțelegeam creația ca pe un exercițiu intim, iată-mă în lumea unei arte ce presupune larmă și colectivitate, expunere și rafinament ingineresc.
Sufăr de o fobie cumplită de tot ce înseamnă rutină și sunt într-o neîntreruptă căutare. Îmi repungnă o viață trasată până în cele mai mărunte detalii zilnice: măcar 8 ore la mereu același birou, și câteva ore acasă privind fără scop, fără gânduri la ecranul televizorului. Pentru cei mai mulți, aceasta e unica realitate, comodă și cumva fericită. Eu nu pot să o privesc decât ca parte dintr-un coșmar. Cred că cel mai adesea oamenii uită că au o singură viață, cel puțin certitudinea ei: mi se pare lamentabil să trăiești pentru o casa mobilată futurist, pentru mașina din garaj, pentru o săptămână de concediu în străinătate. Iar pentru toate acestea, îndatorat o viață, să plăteşti cu rutina miilor de zile trase la indigo. E pur şi simplu cumplit! Viitoarea mea profesie cred, e la cealaltă extremă: e o viaţă fără securitate, fără certitudini. Sper totuşi să scap, de o mai infernală „rutină”, cea a frigiderului gol. Acesta este cel mai mare pas pe care îl fac într-o zonă de cu totul inedit. De ce nu teatru? Raționamentul e simplu: studiind regia de teatru, e atât de puțin probabil să faci vreodată film. Viceversa, e plauzibil.

(Iași, 2010)

2. Describe some succesful pieces you have directed during highschool. I know that this activity implies working with people-little-artists. Was it difficult? Which were your techers attitudes towards yours achievments and the sacrifices you have made?
Dincolo de mici scheciuri şi scurte momente coregrafice, singurul spectacol, care merită cu adevărat luat în discuție, este musical-ul ”Laurian, Laurian”. Musical-ul este de altfel un proiectceva mai vechi. Acum doi ani, cu ocazia zilelor limbilor străine am montat varianta în engleză în Aula Magna. Venea să încununeze inaugurarea corpului nou de clădire. N-am fost nicio clipă sceptic. Mulţi s-au întrebat cât de ofertantă poate fi o asemenea temă. În fond, un spectacol despre o clădire. Dar mi-am zis că se poate. Comicul dintr-o tristă deja rutină românească. Spectaculosul în ceva poate anodin, sau mă rog…cât de anodin poate fi acest proces autohton – construcţiile tărăgănate, tergiversate, amânate, reluate, abandonate ş.a.m.d.
Proiectul, în forma sa iniţială a fost de mai mică anvergură. Anul trecut, la solicitarea direcțiunii, am reluat spectacolul. Păstrând ideea centrală, l-am reconstruit complet. Au fost peste 3 săptămâni de muncă, efortul conjugat a peste 90 de persoane. Un adevărat tur de forţă i-aş spune. Amploarea şi natura evenimentului, ambiţia mea într-o galopantă şi poate absurdă creştere, spaţiul nou de joc, iată de ce nu am stat pe gânduri înainte să schimb. Personaje, scenorgrafie, coregrafie toate au suferit modificări. Aproape 6 zile a durat munca de traducere şi adaptare a textului în limba română. Ulterior au început şi repetiţiile.
Cei mai mulţi din cei care aveau să joace, nu mai urcaseră până atunci pe scenă. Ţinând cont de acest lucru, pretenţiile mele frizau absurdul. După patru ani în care am avut contact direct cu această artă, pot spune că mi-am format nişte repere estetice, şi mi-am dezvoltat un oarecare simţ artistic. Aşezam acum ştacheta cât de sus îmi îngăduia experienţa şi creativitatea. Pentru colegii mei-actori era însă cu atât mai dificil să ţină pasul. Am trecut galopant prin tot ce înseamnă un minim necesar, un abc al teatrului.
Un astfel de proces implică însă un mare rafinament organizatoric. Această latură mi-e, din păcate, deficitară. Mă sileam să impart timpul cât mai eficient; deşi, de multe ori, datorită lipsei de experienţă şi a unui număr enorm de “variabile”, puneam la grea încercare răbdarea actorilor. Mi-e groază de aceste experienţe sub ameninţarea unui cronometru. De multe ori, datorită permanentei crize de timp, instauram un adevărat “regim de cazarmă”. Arta nu e cu nimic sinonimă însă acestui heirupism.
Momentele coregrafice erau susţinute de un grup de peste 40 de elevi. Această parte a lucrului a fost cea mai dificilă. După ce terminam repetiţiile la coregrafie, mă întâlneam pe rând, cu fiecare dintre solişti, 10 la număr, şi lucram partea ce ţine de actorie. Corul repeta independent, uneori sub îndrumarea doamnei profesoare de muzică; în ultimele zile, urma ca totul să fie pus cap-la-cap.
Am avut o frumoasă colaborare cu personalul tehnic al “Teatrului Mihai Eminescu”. Am rămas plăcut surprins că, în pofida vârstei, nu am fost niciun moment privit cu reticenţă de cei din teatru, ci ajutat în toate aspectele realizării acestui spectacol. Deşi un proiect exterior, un proiect în plus, un proiect neprăvăzut până la urmă, toţi angajaţii teatrului au dat dovadă de maximă răbdare şi profesionalism.
În construcţia spectacolului, am încercat să plusez pe tot ce avea să facă cât mai greu sesizabile stângăcii tehnice şi, mai cu seamă, actoriceşti, să plusez pe tot ce înseamnă grandios, spectaculos, atribute specifice de altfel acestui gen. Ambiţia mea era însă să depăşesc un superficial estetic. Nu mi-am dorit şi nu-mi doresc un spectacol, care, dincolo de o cosmetică groasă, nu are nimic de spus. De aceea, am încercat să strecor şi aspecte mai subtile ale realităţii, mai “dureroase”, îmbrăcându-le în aceleeaşi ţinută strălucitoare de comic aparent lejer.
Pentru colegii mei, dincolo de chin, dincolo zeci de ore de repetiţii, dincolo de aberantele mele pretenţii, spectacolul a fost o mare bucurie. Acest lucru li se citea în priviri, iar pentru mine, nu poate fi o mai mare satisfacţie. Pentru ei, a fost o luptă câştigată, o aşa de grea luptă, încât nu pot să nu fiu uluit.
Acesta e şi un spectacol de despărţire de tot ce înseamnă pentru mine Laurian: mai presus de orice, o atât de mare şansă. Una dintre intenţiile implicite, era să creez, dacă nu un “precedent”, atunci un imbold în plus pentru a stimula INIŢIATIVA şi IMPLICAREA. Am vrut să arăt că, dacă se vrea cu adevărat ceva, se poate şi obţine; sunt bucuros că am reuşit. Sper ca generaţiile ce vin să înţeleagă acest mesaj. Dacă ne-am rupe de comoditatea anonimatului, dacă am trece peste teama penibilului, am câştiga şi am dărui enorme virtuţi.

(Vlădeni, 2010, platoul de filmare al scurt-metrajului ”Fantâna”, de Alexandru Mihai Sîrbu, aici cu Mirela Nistor)

3. In the end, give some pieces of advice for those who do not dare to follow their dreams as you do.What principles should they consider?
Nu cred în eficienţa sfaturilor. Elixirul fericirii, algoritmul împlinirii, cheia succesului, toate sunt doar frumoase basme. Cred însă în puterea exemplului, deşi e trist că funcţionează în fond după aceeaşi lege a efectului de turmă. Părinţii ne repetă mereu aceleaşi sfaturi, ne amintesc mereu de aceleaşi capcane. Noi odraslele, tot prinşi în cursele acelea sfârşim. Să fim rezonabili: unde ar fi umanitatea acum, dacă oamenii ar învăţa din greşelile şi din experienţele celorlalţi? Din nefericire, oamenii, poate din vanitate, au nevoie de propiile convingeri şi, ca urmare, de propriile nenorociri. Mi se pare însă, că noi ca şi popor, ne încăpăţânăm mai abitir să dovedim acest raţionament. Suntem bolnavi de pasivitate. Putem citi şi „lene” că nu ar fi greşit. Ba din contră. Însă aceste considerente generale nu-şi au rostul.
Consider că virtuţi există în fiecare din noi. Multe nedescoperite, nebănuite, altele fragile, altele cu adevărat strălucitoare. Este, în primul rând, o datorie faţă de noi înşine: aceea de a descoperi ce anume e miracol în noi. Un om înseamnă cel puţin o valoare, şi sub lumina acelei valori e dator să trăiască. Intervine desigur comoditatea, apoi lipsa de curaj, lipsa de încredere în propria persoană. Plafonarea e comodă şi gândirea puţină scuteşte suferinţele cele mari. Dincolo de morbidul ei, întrebarea este implacabilă şi plină de adevăr : dacă este să mori mâine, când vei privi în urmă ce ai vrea să vezi?… Mai devreme sau mai târziu preţul se plăteşte: cei mai mulţi plâng atunci, frustrarea de a nu fi fost oameni cu adevărat.”


Proiect educațional de 1 iunie

„În lumea contemporană, alcătuită din diferenţe de toate felurile, nu cei cu dizabilităţi, ci marea societate este cea care are nevoie de o educaţie specială pentru a deveni o adevărată societate pentru toţi.” (Federico Mayor – fost Director General al UNESCO)

COORDONATORII PROIECTULUI:  PROF. VASILIU GEORGETA

INST. GÎZA MIHAELA

INST. AMANCEI MIRELA

ECHIPA  DE PROIECT: PROF.CHIŢAN MIHAELA

PROF.OTILIA CIOBANU

ÎNV. PORAICU LILIANA

PROF.HRIŢCU DANIELA

INST.HUCAI VIORICA

PARTENERI: Liceul de Artă “Ştefan Luchian”Botoşani;

Colegiul Naţional “A.T.Laurian”Botoşani;

Şcoala cu cl. I – VIII NR. 1 Botoşani;

Şcoala cu cl. I – VIII Nr. 3 Botoşani

Scopul proiectului a fost sprijinirea copiilor cu nevoi speciale, prin implicarea elevilor în acţiuni de voluntariat şi în activităţi cultural-artistice, în vederea formării de comportamente tolerante faţă de grupurile sociale dezavantajate.

S-a urmărit:

  • întărirea relaţiilor de colaborare si prietenie dintre elevii cu C.E.S si colegii acestora ;
  • afirmarea  talentului  artistic în activităţi cultural-educative;
  • dezvoltarea aptitudinilor de comunicare şi de lucru în echipă ;
  • implicarea părinţilor în activităţi de socializare menite să îmbunătăţească integrarea copiilor cu C.E.S. în colectivele de elevi din şcolile incluzive;
  • dezvoltarea relaţiilor de colaborare între şcoală – familie-comunitate în vederea creării unui mediu incluziv.

S-a realizat o expoziţie cu desene ale elevilor din Şcoala cu clasele I-VIII nr.3 Botoşani şi din Şcoala cu clasele I-VIII nr.1 Botoşani.

În ziua de 1 iunie 2010 în aula Magna a Colegiului Naţional “A. T. Laurian” Botoşani elevii voluntari de la Liceul de Artă “ Ştefan Luchian”  au susţinut un miniconcert, pregătit special pentru elevii din cele două şcoli iar voluntarii din clasele a- X- a B,C,D,F, de la Colegiul Naţional “A.T.Laurian” au oferit cadouri acestora.

Comunicare de prof. Georgeta Vasiliu


Rodiri (III)

Simpozionul Național ”Literatura și celelalte arte” , Iași, 2010: din 38 de trupe de teatru din țară: DRAMA CLUB, MARELE PREMIU AL MARATONULUI TEATRAL cu spectacolul ”Croitorul” de Sławomir Mrożek.

La secțiunea ”Sincretismul artelor”: MARELE PREMIU: ALEXANDRU MIHAI SÎRBU cu scurtmetrajul ”Fântâna”.

La secțiunea ”SINCRETISMUL ARTELOR”, PREMIUL I: RĂZVAN CHIRILĂ  (fotografie)

La secțiunea ”PROTEUS” – CREAȚIE LITERARĂ: Premiul I, profesori: ELENA AGACHI (poezie); la CREAȚIE ELEVI: Menținune: ALEXANDRU MIHAI SÎRBU (poezie).

COMPONENŢA NOMINALĂ A COMISIEI CENTRALE

PREŞEDINTE DE ONOARE AL SIMPOZIONULUI: acad. prof. univ. dr. BASARAB NICOLESCU,

fizician, filosof, publicist, scriitor franco-român

Preşedinte al Centrului Internaţional de Cercetări şi  Studii Transdisciplinare (CIRET), PARIS

Membru al Consiliului academic internaţional al Institutului Internaţional pentru Gândirea Complexă al Universităţii din BUENOS AIRES

Membru de Onoare al Academiei Române

PREŞEDINTE AL COMISIEI CENTRALE : prof. dr. MINA RUSU,

Inspector General,

Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe Tot Parcursul Vieţii,

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

SECŢIUNEA I. COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

PREŞEDINTE SECŢIUNEA PROFESORI: prof. univ. dr. ŞTEFAN AFLOROAEI

Facultatea de Filosofie, Catedra de Istoria filosofiei şi Hermeneutică Ernest Stere, Universitatea Al. I. Cuza din IAŞI

Membru al Societăţii de Filosofie „Immanuel Kant”, al

Asociaţiei Societăţilor de Filosofie de Limbă Franceză (ASPLF), al Asociaţiei Române de Filosofie, al Asociaţiei Internaţionale de Filosofie a Dreptului

PREŞEDINTE SECŢIUNEA ELEVI: prof. univ. dr. SIMONA MODREANU

Facultatea de Litere, Catedra de limba şi literatura franceză,

Universitatea „Al.I.Cuza” din IAŞI

Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi  Studii Transdisciplinare (CIRET) din PARIS

MEMBRII COMISIEI: prof. univ. dr. CONSTANTIN CUCOŞ, Prodecan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din IAŞI

Membru al comisiei de specialitate a Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior – Ministerul Educaţiei şi Cercetării

asist. univ. SORIN MIHALACHE, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”din IAŞI

Centrul de Cercetare Interdisciplinară Avansată în Religie şi Ştiinţă din IAŞI

prof. dr. MIHAELA BĂRBĂCUŢ, Colegiul Naţional „Nicu Gane”, FĂLTICENI

prof. dr. CAZACU  LUMINIŢA, Colegiul Naţional ,, Bogdan Petriceicu-Hasdeu“, BUZĂU

prof. dr. LUCIA AFLOROAEI, Colegiul Naţional, IAŞI

prof. RADU MOLDOVAN, Liceul cu Program Sportiv, BISTRIŢA

prof. drd. NEMEŞ CRISTINA GABRIELA, Grup Şcolar „Liviu Rebreanu” Bălan, HARGHITA

SECŢIUNEA a II-a. SINCRETISMUL ARTELOR

PREŞEDINTE: conf. univ. dr. MARIANA CALUSCHI,

Decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea „Petre Andrei” din IAŞI

PREŞEDINTE SECŢIUNEA PRODUS FINAL:  prof. univ. dr. LAURA-OTILIA VASILIU,

Decan al Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru, Universitatea de Arte „George Enescu” din IAŞI

PREŞEDINTE SECŢIUNEA ATELIER: prof. univ. dr. ATENA SIMIONESCU,

Decan al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design, Universitatea de Arte „George Enescu” din IAŞI

MEMBRII COMISIEI: prof. univ. dr. D.N. ZAHARIA, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, Universitatea de Arte „George Enescu” din IAŞI

lector univ.dr. CODRINA-LAURA  IONIŢĂ, Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design, Universitatea de Arte „George Enescu” din IAŞI

lector univ. dr. ZAMFIRA DĂNILĂ, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru, Universitatea de Arte „George Enescu” din IAŞI

lect. univ. dr. BOGDAN CREŢU, Catedra de Literatură română, Universitatea „Al. I. Cuza”, IAŞI, critic literar

prof.  MIHAELA  APETROAE, Inspector de limba şi literatura română, ISJ IAŞI

prof. MARIA-GEROGETA POPESCU, Inspector de Educaţie muzicală, ISJ IAŞI

prof. GHEORGHE GHEORGHIŢĂ-VORNICU, Inspector de Educaţie plastică, ISJ IAŞI

prof. dr. ELENA AGAGHI, Colegiul Naţional „August Treboniu Laurian”, BOTOŞANI

prof. NECULĂEŞ CRISTINA, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”, PIATRA-NEAMŢ

prof. VALERIA TĂICUŢU, Şcoala „Vasile Cristoforeanu”, RÂMNICU SĂRAT

prof. CLAUDIA BILAŞCO, Colegiul Naţional „ Vasile Lucaciu” ,  BAIA MARE

prof. ELENA  CARMINA  ILIE , Liceul   de  Artă  „Dimitrie  Cuclin” , GALAŢI

prof. ALICE ŞVAIŢER, Colegiul de Arte „Octav Băncilă”, IAŞI

prof. ADRIANA PÂRÂU, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, IAŞI

SECŢIUNEA a III-a. PROTEUS

PREŞEDINTE: prof. univ. dr. VIOREL MUNTEANU,

Rector al Universităţii de Arte „George Enescu” din IAŞI

PREŞEDINTE SECŢIUNEA CREAŢII ORIGINALE: scriitorul  NICHITA DANILOV,

Director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi”, din IAŞI

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

PREŞEDINTE SECŢIUNEA MARATON TEATRAL: prof. dr.  IOAN HOLBAN,

Director al Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” din IAŞI

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

MEMBRII COMISIEI: prof.univ. dr. OLTIŢA CÂNTEC, critic teatral, director adjunct artistic al Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” din IAŞI

prof.univ.dr. TOMA HOGEA,  Universitatea de Arte “George Enescu”,

regizor-actor la Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” din IAŞI

conf. univ. dr. ANTONIO PATRAŞ, , Catedra de Literatură română, Universitatea „Al. I. Cuza”, IAŞI, critic literar

prozator şi scenarist FLORIN LĂZĂRESCU, membru fondator şi editorialist al săptămânalului Suplimentul de cultură, coscenarist al serialului TV Animat Planet Show

poetul  DANIEL CORBU, director adjunct al Muzeului Literaturii Române din IAŞI, director al revistei „Feed Back”, coordonator al Cenaclului literar

prof. MARIANA SOLOMON LAZANU, Colegiul Naţional ,,Vasile Alecsandri”, GALAŢI

prof. ELENA MOCANU, Colegiul National ,,Mihai Viteazul’’, SLOBOZIA

prof. VIOLETA PETRESCU, Liceul Teoretic „ Alexandru Marghiloman”, BUZĂU

prof. ELENA-CRISTINA POPA, Şcoala „Petru Poni”, IAŞI

prof. EUGENIA LOHĂNEL, Şcoala Generală Nr. 31, BRAŞOV

prof. GABRIEL VLAD, Grupul Şcolar „G.G. Longinescu”, FOCŞANI

prof. CLAUDIA BILAŞCO, Colegiul National „ Vasile Lucaciu”, BAIA MARE

prof. ANDA BOŢOIU, Colegiul Naţional, IAŞI

ORGANIZATORI

COLEGIUL NAŢIONAL IAŞI

Director prof. CRISTINA-DIANA VÂLCU

SECŢIUNEA I

prof. Dorina Apetrei

prof. dr. Mihaela Butnaru

prof. Carmen Martinuş

SECŢIUNEA A II-A

prof. Ana-Maria Brumă

prof. drd. Antoaneta Luchian

prof. dr. Nicoleta Munteanu

prof. dr. Gabriela Petrache

prof. Silvia Sofron

SECŢIUNEA A III-A

prof. drd. Antonina Bliorţ

prof. Elena Boboc

prof. Doina Moraru


Simpozionul național ”Literatura și celelate arte”, Iași, 2010

Colegiul Național din Iași ne-a invitat la Simpozionul ”Literatura și celelalte arte” (Interdisciplinaritatea) care a debutat anul trecut. Anul acesta tema a fost ”comicul”. Datorită numărului restrâns de locuri, a trebuit să fac o selecție. Astfel, au participat: Răzvan Chirilă (fotografie).

Alexandru Mihai Sîrbu cu caricaturi și cu deja apreciatul scurtmetraj artistic ”Fântâna” (cu Ovidiu Ivan și Mirela Nistor în roluri principale) și cu poezie.

Diana Mocanu cu grafică

Alexandra Onofrei  și Ștefana Mihalescu cu Eco -Art

Ana Baciu și Ioana Bălu cu o scenetă după Eugen Ionesco, la secțiunea ”Verbal-non-verbal”

Andra Agachi cu un eseu despre psihologia personajului

Drama Club cu spectacolul ”Croitorul” de Mrojek.

Laurianul a făcut , ca și anul trecut, o impresie foarte bună! Până voi primi fotografiile lui Răzvan, vă las în atmosfera de la Colegiul Național Iași cu fotografiile mele (Elena Agachi).

Minunații elevi de la Colegiul Național ”Octav Băncilă”, Iași.


Laurian la Târg

Prima ediție a Târgului liceelor a fost destul de slab mediatizată. Au venit, totuși, câțiva elevi să ne ceară detalii în legătură cu liceul pe care il slujim cu onor.

Standul nostru a fost echilibrat si modern…nu am optat pentru afișarea nenumăratelor diplome, mai degrabă, pentru o glumă, am reușit să aducem (pe Bulevard) rămășițele Laurianului de la musical… astfel că elevii  dintr-a 11 D și 9 A purtau dialoguri cum ar fi: ”Măi, vine Laurianul acela sau nu? ”. ”Pune aici Laurianul!”, ”Hai să lipim Laurianul!”.

Sebastian, Emil și Emanuel au ajutat, împreună cu câțiva colegi ai lor,  la organizarea standului.

Câteva trofee însă nu ne-am putut abține să luăm, mai ales că Mariei, mascota noastră, îi plac așa de mult!

Deși aveau repetiții și astăzi, ”statuile” de la Drama Club au trezit aprecierile celor mici.

Oficialii…

prof. Adrian Panaete și elevii

Andra și Dragoș

Mulțumim colegilor Marcel Bădrăgan, Adrian Panaete, Mihaela Mirea, Mihaela Hristea, Elena Alecsa, Sorin Galer, Lucian Băleanu, Coca Dorica și Vasile Pop  pentru că au venit să susțină derularea activității.  Și, desigur, elevilor !

Preiau de pe STIRI BOTOSANI.RO câteva fotografii:

Directorul Colegiului, prof. Ioan Onofrei

Standul Colegiului Eminescu

Standul Colegiului Asachi

Vino în Laurian!


Laurian on Video…

Oferta de produse video ce ilustrează, pe de-o parte, munca elevilor din Colegiul Laurian, pe de altă parte, capacitatea lor creativă, este la îndemână pe Youtube și cred că merită să o aducem și aici…

Iată filmulețul de prezentare a liceului, făcut de elevii din a 12 D, coordonat de prof. Gabriela Tanasa.

…și un film mai vechi, de prin 2007 cred, făcut de elevi la inițiativa prof. Ciprian Cazacu -Hofman, un film de prezentare a liceului.


Concursul Naţional de dans „Împreună pentru viitor”, etapa regională, Botoşani, 24 aprilie 2010. (“Together for the Future” Dance Contest)

Concursul de dans “Impreuna pentru viitor”- etapa regionala s-a desfasurat la Botosani, 24 aprilie 2010, in cadrul Strategiei Nationale de Actiune Comunitara. Echipa, formata din elevi voluntari ai colegiului si elevi beneficiari de la Scoala cu clasele I-VIII nr. 16, a castigat premiul I la sectiunea dans modern.

“Together for the Future” Dance Contest

The regional stage of “Together for the Future”, a dance contest within the National Scheme for Community Action, was held in Botosani on April 24, 2010. The team composed of students in our high school and children in need from School no. 16 was awarded the 1st prize at the modern dance section.

Their choreography sends out a message of acceptance and tolerance by dramatizing a creator and his sculptures revolting against ideas of perfection and imperfection as criteria for selection. (in English by prof.dr. Ovidiu Aniculaese)

Un exerciţiu de  dăruire

E tot mai greu să găsesti prieteni cu sufletul deschis. Câţi mai sunt cei care-şi lasă la o parte propriile preocupări , să-ţi întindă o mână de ajutor? Câţi  sunt cei care îşi ignoră interesele, numai pentru a fi lângă tine, atunci când ai nevoie? Tot mai puţini, căci vremurile impun gesturi din ce în ce mai reci. Să nu mai avem, oare, ochi pentru a vedea suferinţa de lângă noi? Să nu mai avem răbdarea de a căuta în  noi blândeţea şi generozitatea? Sentimentele au devenit, oare, simple stări decorative, trăiri de-o clipă?

Exerciţiul dăruirii poate începe oricând: într-o zi, o oră, o clipă, petrecute lângă  cei care au nevoie de alinarea ta, de la un zâmbet, de la o mângâiere sau, uneori de la un chip luminos. Tocmai acest lucru este de admirat la elevii colegiului nostru : Alexa Simona, Acsinte Denis, Băltuţă Mădălina, Şotropa Alexandru, Dănilă Mădălina, Ungureanu Florentina şi nu în ultimul rand sufletul echipei Alexandra Huţanu. Ei au fost îngerii care au călăuzit copiii de la Şcoala nr. 16 cu sufletul trist datorită marginalizării ,ei au au dat contur unor zâmbete izvorâte din bucuria  sentimentului de egalitate. Ce poate fi mai minunat decât să stii să dărueşti, să te bucuri de bucuria lor, să faci o sărbătoare din a dansa împreună. Şi la sfârşit, în aplauzele celor de faţă, când toţi s-au prins  de mână pentru plecăciunea finală, doar rouă de lacrimi în colţurile ochilor au avut şi un  ,,Am reuşit”

(Prof. Marinela Acsinte)

Sculptorul îşi trimite doar statuile preferate în volbura vieţii şi, sub mirajul creaţiei desăvârşite, refuză să le accepte pe cele imperfecte, deşi aparţin sufletului său. Cineva va face însă un prim pas…Cumpărătorul, omul capabil să aşeze statuile la acelaşi nivel. Astfel, răzvrătirea statuilor împotriva propriului creator este iminentă şi, în final, perfecţiunea nu mai este un criteriu de selecţie. Mesajul este acceptarea şi toleranţa; fiecare dintre noi poate fi în locul „Statuilor imperfecte”, drept dovadă stând sculptorul căruia îi este predestinată soarta statuilor, pe când ele toate îşi înving condiţia. Aşadar, finalul poveştii nu este unul trist, ci unul în care cei obligaţi să rămână în umbră reuşesc să păşeascîă în lumina egalităţii. Iar cei care cred că pot să schimbe ceva vor chiar să  facă acest lucru!

(Text de Ioana Oboroceanu)

Coordonatori: prof. dr. Mihaela Prajinariu; prof. Marinela Acsinte; spectacol după o idee numită “Statuile” (Drama Club)

Vezi articol pe Botosani News


Lecția pe 2 roți (Lesson on two wheels)

Uneori, lucrurile cele mai mărunte pot ascunde atitudinile cele mai sănătoase şi mai profunde.

Lesson on two wheels

Cycling in the surroundings of Botosani may look like a trivial gesture, but it may also involve a profoundly healthy attitude within the context of the car culture growing in Romania. (in English by prof.dr. Ovidiu Aniculaese)

Într-o cultură contemporană în care tinerii visează la maşini puternice pe autostrăzi occidentale, gestul de a porni într-o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jurul Ipoteştiului pentru a zăbovi în pădure la Baisa şi, la noroc, a surprinde căprioare printre copaci poate însemna mult. Nu e predare-memorare, dar e un gest sănătos şi cald ce face contrast bun cu nesiguranţa, stresul, respingerea şi, chiar, violenţa cu care se confruntă de obicei un adolescent azi.

prof. dr. Ovidiu Aniculăese


“Laurian, Laurian”, ultimul spectacol! (“Laurian, Laurian” – the last performance)

Spectacolul de duminică, 28 martie, orele 11, de la Teatrul “M. Eminescu”, Botoşani este regizat de elevul ALEXANDRU MIHAI SÎRBU şi a cunoscut până la această dată 3 reprezentaţii. În 2008, la Zilele liceului, prima variantă, restrânsă, în limba engleză (coordonator prof. Adriana Daniliuc); în 2009, la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea liceului Laurian, versiunea lărgită, tradusă în limba română (versuri Alexandru Mihai Sârbu), şi această ultimă reprezentaţie, cu 90 de elevi în scenă, care ar fi ieşit absolut epocal, dacă teatrul ne-ar fi sprijinit şi nu ne-ar fi pus piedici uriaşe (o singură repetiţie-şnur şi nici aceea până la final!!!).
Important însă e altceva: talentul şi libertatea laurienilor întrec cu mult orice bariere!

Laurian, Laurian – the last performance

After previous performances including a version in English, this musical directed by 12th grader Alexandru Mihai Sarbu was put on stage for the Education Gala on March 28 2010 with spectacular effect despite the fact that the local theatre only allowed the 90 students involved one uninterrupted rehearsal. (in English by Ovidiu Aniculaese)

Reacţii AICI şi AICI.
(Foto: D. Agachi)


Proiectul-”Laurianul iubește și păstrează tradiția” (Ana Gabriela Tanasă)-II-

Alte fotografii!


Proiectul-”Laurianul iubește și păstrează tradiția” (Ana Gabriela Tanasă) – “Laurian Keeps and Loves Tradition”

Cateva ganduri despre proiectul-”Laurianul iubeste si pastreaza traditia”

[Welfare and success nestle where love has left its traces; and who should tend to the humanity inside each individual if not those who shape people, ideas and attitudes? On March 1st 2010, over 1200 "martisoare" were given out to people in the street by those who made them: students in Laurian. A 10 for creativity, a beginning in humanism. (in English by prof. Ovidiu Aniculăese)]

Cine sa aiba grija de umanismul din noi, daca nu cei care formeaza oameni, pareri si atitudini?

Cu gandul acesta ma indrept in fiecare zi spre scoala si incerc la fiecare intalnire cu elevii mei sa-i fac sa inteleaga ca bunastarea si succesul vin acolo unde iubirea a lasat urme. Iar impreuna, acestea trei, trebuie sa se resimta in suflet.

Gandul m-a dus si mai departe si nu cred ca am gresit cand mi-a venit in minte versul lui Blaga: ”Inc-odata, iar si iara, a iubi e primavara.”

Si-a venit primavara.

”Creativitatea, o caracteristica a antreprenorului modern”, a fost tema la care elevii din clasele a X a au primit, ca exercitiu practic, de confectionat cate 5 martisoare individual.

In Aula Magna a Laurianului, pe 28 februarie, ei si-au prezentat creatiile in cadrul expozitiei

pe care au numit-o ”Laurianul iubeste si pastreaza traditia”.

Le-am dat 10 pentru exercitiul de creativitate, dar i-am anuntat ca lectia despre umanism (a se citi aici ca atitudine de incredere in valoarea omului) abia incepe.

Pe 1 Martie s-au daruit peste 1200 de martisoare confectionate de elevi, peste 1200 de zambete si peste 1200 momente de ragaz.

Dar cel mai important a fost sa vad ca s-a daruit atata iubire.

Cu reverentele de rigoare salut toti cei care mai cred in spusele lui Socrate:

”Drept e ca fiecare om sa se ocupe in stat cu acea meserie pentru care a fost pregatit”.

Unde am fost, cu cine ne-am intalnit si daca elevii si-au insusit lectia despre umanism, cel mai bine veti intelege din fotografii.

Cu primavara in suflet, multumesc tuturor, colegi si elevi.

Felicitari invataceilor mei.

Prof. Ana-Gabriela Tanasa

Cateva opinii ale elevilor desprinse din chestionarul care a insotit intalnirea de sfarsit de proiect.

Acsinte Denis, a X a D- ”Oamenii au inceput sa zambeasca. Lumea se poate schimba”

Hrincescu Adelina, a X a C- ”Am inteles cat de important este sa ne gandim si la cei din jurul nostru, ……prin implicare putem fi adevarate modele de viata”.

Avarvarei Oana a X a A-  ”Acest proiect ne-a arata noua elevilor ca putem realiza mai mult decat o tema buna pentru nota 10”

Dascalescu Alina a X a A- ”Am fost mandra de creatiile noastre si de zambetele de pe fetele

botosanenilor”

Tomachi Narcisa a X a F- ”Am realizat ca martisorul in sine este important prin gestul pe care il faci si dragostea cu care este oferit”

Gheorghinca Ana-Maria a Xa F- ”Consider ca fiecare am avut un rol important: doamna profesoara pentru ca a venit cu propunerea, domnul director pentru ca a fost deschis la aceasta idee, trecatorii pentru ca erau fericiti, noi pentru ca am devenit veseli si increzatori, realizand importanta momentului.”

Andriescu Lucian a X a B- ”La inceput mi s-a parut banal sa merg pe strada si sa impart martisoare. Apoi totul s-a schimbat cand am oferit primul martisor si primul zambet.”

http://www.telembt.ro/elevii_de_la_laurian_au_impartit_martisoare_pe_strada-a10900.html

http://www.adevarul.ro/locale/botosani/Botosani-_Elevii_de_la_A-T-Laurian-inarmati-_cu_martisoare_au_adus_zambetul_pe_buzele_trecatorilor_cu_cate_un_simbol_al_primaverii_0_217178376.html

PS

Gabriela, ați făcut o treabă minunată, tipică pentru niște laurieni! Felicitări!!! Recunosc și stilul inconfundabil de artist al fotografului Răzvan Chirilă!  (prof. Elena Agachi)


Mărțișoarele piticilor (“Martisoare” from the Little Ones)

Pentru toți profesorii din Laurian, mărțișoare oferite de elevii d-nei prof. Liliana Tomiță

“Martisoare from the Little Ones”

Liliana Tomita’s middle school (junior high school) students crafted their own martisoare for teachers in Laurian. [ in English by prof.dr. Ovidiu Aniculăese]


Piticii din livadă

”Școlița”, laboratorul în care Laurianul își crește copiii se află în frumoasa livadă a liceului. Acolo, într-o atmosferă destinsă , ”piticii” claselor V-VIII își adună forțele pentru marile încercări de mai târziu. Tot acolo deprind ei și sensul libertății asumate. Iată câteva fotografii trimise de d-na prof. Ionela Iacob, diriginta clasei a V a.

AU ÎNCEPUT ÎNSCRIERILE PENTRU CLASA A VA! NU MAI EZITAȚI!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 347 other followers